Poezii

De cand ma stiu pe asta lume n-am familie , nici stapan Si mi-e blana in sange picurata si ochii in lacrimi cazand Gandu-mi adesea alearga la destinu-mi osandit N-am familie , nici stapan - e

A pierit si cel din urma strop de speranta In plans s-a inecat ultima noastra sansa Fericirea demult in ceata s-a ascuns Visele in apus ni s-au dus Pacatele din trecut au fost dezgropate - O

Si cand se scurge disperarea In cerul rece si mahnit , Ma ucide deprimarea Si m-arunca in sicriu

O , salcii batrane - copaci vagabonzi Ani si ani sub acoperis mi-ati stat nemiscate Va stiu cum erati si-n clipa cea dintai : palide si ingandurate Si ma plangeti profund in cantul vostru

O , salcii batrane - copaci vagabonzi Ani si ani sub acoperis mi-ati stat nemiscati Va stiu cum erati si-n clipa cea dintai : palide si ingandurate Si ma plangeti profund in cantul vostru

Un suflet curge lin in pamant Iar altul valseaza-n agonie Amandoua urmand aceeasi cale pustie Drum abrupt de mormant Si acelasi gand prevestitor , funebru Insasi Moartea - iris negru Spre

Frica iti ucide sufletul - te face mai slab ca niciodata Iti curma zilele pe rand , transformand ce e bine in ce-i rau , Iti da toate planurile peste cap , e propriul tau calau Te face sclavul ei

Pentru cei ce-mi plang moartea prematura Sa imi uite de nume si sa tina minte ce-am facut Pentru poporul si tara in care am trait , Sunt doar un soldat cazut la datorie

In urma copacilor decapitati a ramas doar radacina , Cei batrani netarmuit se roaga sa le fie lasat macar tulpina Caci machiavelicii padurari toti arborii ii omoara fara mila Crescand in locul lor

Cele 10 porunci Pastreaza-ti calmul , oricat de suparat ai fi Nu-ti varsa nervii degeaba , daca te vei plictisi Nugandi ca altii , fiindca ei avea doar de pierdut Nu fi trist , daca ai

Soarele straluceste peste casa domnului Book , pazita de Hugo , caine de rasa , Rodweiler , Pitbull ? Nu , e terrier , dar la minte nu e nul ? E mic , dar destept Stie al limbii noastre

Imnul unei batalii pierdute Noaptea peste campul de batalie s-a asezat Intr-un vesmant negru suparat Stele-s si ele triste si se-nasc din ce in ce mai multe Acest imn trist sa-l asculte

Va veni acea zi... Va veni acea zi la mine In lumea ei nedreapta In lumea ei cu bratele deschise ma asteapta O,da... In inchisoarea mintii-mi apare deja... Si o vad cum intra-n lumea

Copacul tomnatic adoarme pustiu Isi ingroapa frunzele-n sicriu Trist si depresiv - total insipid Pierdut in moartea cea adanca Pierdut in somnul mortii Batut de ironia sortii Copacul

In cenusa anilor pierduti In cenusa s-au dus toti anii pe care i-ai pierdut In negura s-a dus sufletul tau demult In abis , in prapastie - intre viata si moarte Dincolo de realitate si