mi-e foame...

ideea de a-ți fi foame pare destul de ok dar nu înțeleg alegerile din text. brusc vrei pietre,flori, gândaci?...
nu știu ce să zic. un pic de forță dă să iasă dar o lași să moară la fel de repede. mi-ar fi plăcut să văd o altă foame. una brutală, sinceră, crudă.

draga domnule Cornea
ok, văd că n-am ce face și trebuie să mă pun la dietă, nici măcar atunci cănd abordez tema asta a foamei pe bază literară, n-am nici o șansă, n-am fost destul de convingătoare, dar n-am ce face, eu numesc creațiile astea, în general, vărsătiri intelectuale, așa că nu-mi rămâne decât să aștept încă o fază din asta, cînd pot să revin la temă să o fac brutală, crudă, ancestrală și când o să vreau să mănânc și altceva decât pietre și gândaci... critica e creativă, mersi

am încercat să salvez ceva, fiindcă azi noapte, în somn, nu făceam altceva decât să o rescriu, mă obsedează pur și simplu, dar acum sunt și mai nesigură decât la început, am devenit o timidă...