Poezie

Emoții de spital

2 min lectură·26 ianuarie 2010

Mediu

Să vină asistenta de la ora șapte

pentru un surâs formal,

o execuție sumară.

M-am săturat.

N-am dormit toată noaptea, am zăcut

alături de o fosilă de moș căruia îi curgeau ochii,

i se trăgea lichid din burtă

și care mai avea și puterea să vorbească.

Să vină,

să luam un ceai împreună,

să muiem un pesmet,

să mă mintă ceva,

fie și-n scop terapeutic.

Să vină,

vreau să îmbrățișez avid totul

picior fin peste picior fin,

tocul, pantofii, posteriorul, torsul,

tunsoarea a la Betty Boop

care îi pune în valoare umerii,

mireasma ei,

pielea de dantelă,bine îmbibată cu sebum,abajur de mătase,

solz de aur ce nu prevestește nicio scadență

și din care dă mlădițe, se toarce visul-

un scurt răgaz

din borhotul ăsta de mațe, care mă-nvăluie discret.

Un mic răgaz Doamne, un bob zăbavă - cum ar zice baba mea.

Iartă-mă! Mai iartă-mă o dată

și mă prăvălește,

mă lasă să zăbovesc, să lenevesc peste sora în alb,

lasă-mă s-o pasc dezvelită ,

să te ling pe botișor - ca un vițel - femeie.

Să vină asistenta cu sânul ei mic

și dând din buric

cu sânul ei mic, împungând halatul,

dând să iasă afară, la soare

asemeni ghiocelului, cu pământul în cap, primăvara.

Să vină,

înainte de fix.

002.000

maroga mihai adrian. “Emoții de spital.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maroga-mihai-adrian/poezie/13925661/emotii-de-spital

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.