Poezii

O mamă , un tată , ceva mai încolo , puiul de țărani. La capătul tarlalei : două urechi de măgar - e patrupedul ce-i poartă-n lung delir de la o arie la alta .

El: un zvăpăiat, avid, tenace, îndrăzneț, purtat de valul pasiunii, al dorinței, al chimiei care se spune că se iscă între două suflete pereche - sau poate al tristeții, cine știe - tot foindu-se în

Să vină asistenta de la ora șapte pentru un surâs formal, o execuție sumară. M-am săturat. N-am dormit toată noaptea, am zăcut alături de o fosilă de moș căruia îi curgeau ochii, i se

Noapte, adieri de gând, cer stând să crape stele, pulsând demonic. Se-aud cocoșii, arar, câte un câine, Salve de vânt. Spulberiș, fir mărunt, de zăpadă, peste care

Poezia-i poezie omule. Viața, nu-i o poezie. E stratul acela, brun-maroniu în care, cu cât dai mai mult din dorsală, cu atât te afunzi mai tare... și culmea, că te-ai aștepta, să dea și

Vai, Doamne! ce-i creierul acesta împrăștiat pe stradă cochetând lasciv cu sculele pompierilor alunecos, ca o felie de unt pe un cartof fierbinte? Ce-i creierul acesta ieșit din

"... sa nu se simtă Dumnezeu în mine un rob în temniță încătușat..." Lucian Blaga Sunt un fulg de

\"hai iubito in poeme sa fugim cu pas de iele noaptea-i cimitir de stele\"

Ia uite bă , a cumparat taicu la blăni . . . ce dracu , o fi vrut sa facă cu ele ? si tu Lache potaie batrană, nu te mai vezi deloc prin cusca javra ce te mai ocăra baba, stii cand făceai gropi