Si ninge, si ploua,
Si ploua, si ninge,
Si strigate surde
Se sparg inspre nori,
Sunt mortii, aceiasi,
Cu aripe ude,
Aprinse-altadata
Si stinsa-n noiembre...
De ce m-am nascut in
nu stiu cate fete striga acum \"hei,hei!\"
si cati baieti \"OK\",[cred ca sti despre ce e vorba]insa mie nu-mi pasa!
vin in i-cafe si caut pagini web referitoare la moarte, de parca ar fi
ceva
tu n-ai habar
cât țin la tine,
și cât mă doare
să te tot pierd...
mai nasc speranțe
că poate mâine
doi pași, și-o floare
e noapte,
târziu,
scriu pe întuneric și-mi
\" îți dau eu o sugestie:
-> coboară în stradă și convinge oamenii să se sinucidă!\"
____________aici, urmează caii să se-adape:
de peste tot
sunt înghițit de iarbă:
am iarbă-n
sunt capabil sa simt rugina
de parca intr-un joc inocent
bratul meu si-a dezvoltat aptitudini vulgare,
sunt raspuns fiecarei explozii a culorii,
copil ce tresare din somn -
cosmarul meu
m-am lins pe bot,
si cu pantofi murdari de necuvant
te-am scos de pe lista damelor de companie...
ce pacat...
imi cautam atat de mult inspiratia
cand iti tranteam peste fata arghezi si
vreau dreptul
de a-ti da dreptul
de a-mi da dreptul
sa te iubesc?
vreau stangul
de a-mi sugruma eul
care ma sugruma
cand te gandesc?
ma feresc de cuvinte
caci fiecare rana
deschisa in
pentru că sunt aproape de mine,
pentru că vulturii m-au cerut
de la mama și de la tata,
cu surle și trâmbițe,morții,
doar pentru că v-am trecut pe aici
cu x și y înfășurat de copită,
pentru
sunt prins în generația celor ce spun nu...ar fi frumos să mă opresc aici, să nu divulg, să nu atac, deoarece vina nu îmi aparține mie.o să continui pentru voi să vorbesc la persoana I...cine sunt
*
as vrea sa cred ca nu sunt aici, ca pot sa sterg cu un prosop de pe mine ura altora, timpul pe care nu-l am...atatea probleme, pasari moarte la fereastra mea, cuvinte scrise fortat de un
personaje:
1. Micul Melc
2. Un Cerb
3. Maretia Somnului
4. Ingerul cu aripi negre
Actul I
Scena I
(pe fundal se aude o incantatie, ff incet, acompaniata de un pian dezacordat, fara
am iesit din scara blocului,
in graba,
l-am alergat intins pe Titulescu,
in urma lui, cu autobuze in urma mea
si vant napraznic inainte-mi-
mai sa-l prind...
oameni de la balcon,
trecatori
de ce doar atat?
sunt sigur ca imi sunt de vina...
ti-am spus ca stiu ce te nemultumeste,
dar nu vreau sa fac pasi prea mari
riscand sa trec peste amanunte care ar putea fii
utile...
am
n-am cuvinte azi,
sau seara asta, verde,
mi-e lipsa de cort,
de dus departe spre Sibiu, de plete...
nu ti-as lipsi de ti-as fi mort
sau vezi in mine o povara?
nici tata n-a murit in Vietnam,
buna,e soare,mi-ar ninge pe crestet.
doar sa fiu eu,
indigo,melc vechi,cunoscut in provincie:
sunt lebede cu care sunt prieten,
somnul care-mi e dusman.
damnnat, rosu, indigo...
lumea virtuala nu isi are sens in mine
azi,
viitorul in amintirile mele,
trecutul spre care aspir...
creiere de plastic ma cauta in vid:
biti de semn si paritate,
octeti sa te infasoare la
e incitant scrisul asta, ca un drog de care parca nu te mai saturi.
si uite cum in mileniul trei a scrie inseamna timp pierdut on-line si cautare a stilului.
eu nu caut sa plac...
altii poate
oricum, ideea de libertate ucide:
orice dorinta cat de mica
de a te apropia cu aripi desfacute
la maxim de
bani nenumarati,
femei superbe,
potenta,
succes in afaceri
sau pur si simplu
de
eram si eu incantator candva,
cand oamenii se aplecau spre mine,
cand alb parfum de sange tanar ma iubea
cat sa inund cu el o vale sacra...
eram si eu incantator candva,
si din lipsa mea de
e inutil sa evadezi acum -
esti greu de ani,
si timpul nu te lasa;
printre copacii de cristal din fata casei mele,
daca esti calm, atent,
si iti fortezi putin privirea spre departe
mai poti
incolor ma simt ca-mi mor
si ca-mi mor cu mine toate,
toate visele de moarte
se transforma incolor...
incolore-mi par sicriul
si lung podul catre moarte-
curg prin triste geamuri
orașul putred prin care mă pierd,
prin care alerg să te prind, să te pierd,
cu străzi infinite și zgomot dement,
mașini fără aripi și zei de ciment...
de parcă orașul mă cheamă spre
prin tunelul ecvestru
ma simteam violet,
ma scurgeam violent
spre pamant, spre ciment...
de parca puteau cuvintele sa moara
le-au ingropat, pompe funebre,
sicrie si lacrimi acerbe
varsate in
MD