Dorinta...
Saruta-ma cu moarte,viata Si da-mi raceala de granit, Imbraca-mi sufletul in gheata, Dar inca nu-mi lua ce-am iubit. Arunca-n cele patru vanturi Bucati din sufletu-mi ranit, Stingher pe-a
Durere
Neant Nu plang, Esti unul ce-am iubit, Inger tacut din departare, Suflet pribeag spre-al vietii asfintit. Nu plang, Dar sufletu-mi culege lacrimi, Privind tacut spre amintirea Invesmantata in
...... (cautare in Neant)
Neant Sunt gol pe dinauntru,pot s-aud Cum sangele imi curge-n vene, Si peste universul meu,incet, A deznadejdii negura se-asterne. Ma uit spre cer si-ti vad privirea In mii de stele stralucind
Cantecul lebedei
Neant Aripile imi strang la piept, Privirea-ntorc catre pamant, Din cer inalt de implinire Ma prabusesc din zboru-mi frant. Le spun izvoarelor sa taca, Si liniste padurii cer; Opresc pentru o clipa
Un minut...
As vrea din cer un nor sa fiu Sa plang cu stropi de curcubeu Sa te ating cat nu-i tarziu, Doar un minut,inger al meu. As vrea sa fiu ploaie de stele Si parul
Batranul intelept
Pasesc incet catre cararea Ce ma va duce catre el- Batranul intelept ce sta Acolo sus,in prag de cer. E lung urcusul ce m-asteapta, Dar e usor sa ma incumet,
Taj Mahal
Pe dale reci de onix negru Paseste trist printul Khurram, Sunt stele mii,straluce luna In apa raului Jaman. Precum e noaptea-ntunecata E al lui suflet
Destinul epocal al Apocalipsei
Privesc in negura de infinit Se scurge timpul catalitic, Ma invesmant in straiele cernite Ma duc spre-un loc apocaliptic. Privesc in urma catre viata Si ma intreb cui
De-ai fi iubit...
Te-mpiedici des in drumul tau prin viata, De ura si minciuni apari strivit, Nimic nu ti-ar ingreuna urcusul De-ai fi iubit.... Incerci sa zbori si zborul frant iti este
Renasterea lui Icar
Trecut-au veacuri de sperante Eternitati de gand amar, Cazut in tina deznadejdii, Eram pierdut ca suflet de Icar. Muream un pic in fiecare zi, Cazut
Mamei...
Am fost un sambure de viata In al tau pantec ocrotit, Deschisem ochii catre lume Pe drumul vietii am pornit. Anevoios,atat de greu parea
Nu voi uita...
Imi tin in palma tristu-mi suflet, Privesc zvacnirea-i de durere, Va inceta sa se mai zbata, Va inceta ca sa mai spere? Sarut urma pasilor tai,
Micuta gara
E trista gara,e pustie Insingurat doar eu astept Sa vina-un tren....n-as vrea sa vie C-o sa ma duca-n loc desert. Plecasem cu speranta-n mine In minte imi
Icar
Mi-am faurit aripi de vise, Pe-atunci zburam,eram Icar; Planam cu ele larg intinse Caci asteptasem..nu-n zadar. S-apar-un astru-n cerul meu Spre care eu sa ma
Totem
Privesc un condor alb pe cer Se duce,se pierde in zare; La fel fu dus al meu totem Pierdut,in lunga departare. Pe-un piedestal eu l-am urcat Priveam la
A fost odat`...
Privesc de la fereastra mea Un semet munte alb in zare; Precum e varfu-i nins de nea E al meu suflet....de-ntristare. Cad molcolm fulgi din cel vazduh Pe jos
Cuvantul.....
Nu sunt poet,nici n-as putea Sa nazuiesc asa un gand, Dar mi-as dori sa am puterea Sa-mbrac in aur un cuvant. Rostim de multe ori in viata Cuvinte mari ,si fara rost, Si
Celestial
Pe-un pat de flori eu te-as intinde Sau trandafiri sau corpi ceresti Cu lacrimi asupra-ti voi ninge De bucurie ca tu esti. Sub cap ti-as pune-n loc de perne
