Poezie
Destinul epocal al Apocalipsei
1 min lectură·
Mediu
Privesc in negura de infinit
Se scurge timpul catalitic,
Ma invesmant in straiele cernite
Ma duc spre-un loc apocaliptic.
Privesc in urma catre viata
Si ma intreb cui duc eu lipsa,
Si ma-nfioara un gand amar
De-s pregatit pentru-apocalipsa.
Ingerul negru-mi sufla in ureche
"Este sfarsit,nu mai spera
Ai detinut in viata ganduri,
Acu-i in van, e Apocalipsa".
Sunt secole de vise si sperante
Pierdute-s oare pentru-al meu suflet
Cu ce raman acum in ceas sfarsit,
Din al meu drum,al vietii umblet?
Nu e destin,e implinire
Si teama nu am fata de durere,
Caci am iubit,iubesc si sper
Ca nu-i sfarsit,ci este INVIERE!
Balauri,prapastii de foc aspru
Si demoni infricosatori ce tipa?
Lasati-ma sa rad in mine
De toate astea nu mi-e frica.
Caci ma gandesc ca-n ultim ceas,
Cand voi fi eu la Judecata,
Cand m-o-ntreba cel inger sus
Cu ce-am ramas din viata-mi toata
Atunci sa-i spun cu semetie:
"Asculta care fuse-al meu destin:
In asta viata n-avusei marire
Dar am avut un mar cui sa ma-nchin!"
003.045
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marius Stanca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Marius Stanca. “Destinul epocal al Apocalipsei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-stanca/poezie/22938/destinul-epocal-al-apocalipseiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.