Cantecul lebedei

Neant

Aripile imi strang la piept,
Privirea-ntorc catre pamant,
Din cer inalt de implinire
Ma prabusesc din zboru-mi frant.

Le spun izvoarelor sa taca,
Si liniste padurii cer;
Opresc pentru o clipa timpul
Si plang un ultim vers,stingher.

Priveste-n sufletu-mi deschis
Si vei vedea ca intr-o carte
Iubirea-mi scrisa-n slova de argint
Pentru-al meu inger...ce-i departe.

Asculta,tu,straine-un glas
Al celui ce-a trait odata
Cat pentru zeci de mii de ani
Invesmantat in dragoste curata.

Acum e gol si e pierdut
A fost sa fie voia sortii
Ii mai ramane doar sa ceara
Tacut,imbratisarea mortii.

Raceala aripii de inger
Intunecat,ce-l infasoara
O simte mangaindu-i fruntea
Si-un strop de teama-l infioara.

Dar se inalta trist cel suflet
Far` sa priveasca-n jos macar,
Catre golitul trup din tina
Ce-i fuse adapost...Icar.