Poezie
Mamei...
pentru mamele noastre...
2 min lectură·
Mediu
Am fost un sambure de viata
In al tau pantec ocrotit,
Deschisem ochii catre lume
Pe drumul vietii am pornit.
Anevoios,atat de greu parea
Nepriceput,stangaci eram,
Dar ai stiut sprijin sa-mi dai
In tine ajutor gaseam.
Si am crescut,m-am inaltat
Si a venit si vremea-n care
Am vrut sa plec...si m-ai lasat
S-apuc pe propria-mi carare.
Departe am plecat si stiu
Atat de singura-ai ramas,
Dar ma gandeam ca nu-i tarziu
Sa ma intorc din nou acas`.
Maicuta mea,cat te iubeam
Dar nu stiam ca sus in cer
Sute de ingeri te strigau
Si mi te-au luat...si sunt stingher.
La cine mai gasesc iubire
Cum numai tu imi daruiai,
La pieptul cui sa ma retrag
Asa cum tu doar ma primeai?
E prea tarziu,maicuta draga
Si nedreptate-i ce traiesc,
De ce mi te-au rapit cei ingeri
Ei nu stiau cat te iubesc?
Tu imi lipsesti deja si stiu
In veci eu nu te voi uita
Si vars acum lacrimi de-amar
Si iti sarut maicuta mana.
Sa ma veghezi din ceruri,mama
Sa ma alinti cu-o mangaiere
Sa ma saruti usor pe frunte
Iar eu te voi iubi-n tacere.
Caci pentru mine inca esti
O stea pe bolta lumii larga
Si pentru ce mi-ai daruit
Iti sarut mana,maicuta draga!
Home,15.02.2002
003168
0