Vis britanic

vag, multă umplutură. Trebuie prelucrat, fără prea multe referințe. Cum ar fi dacă... ce ar rezulta. Bună idee dar textul e prea aglomerat. E forțată acea explicație:\"un nou concept despre mișcare\".
Mai trebuie prelucrat. LIM.

Liviu, îl mai lucrez, sper să nu-l aglomerez mai tare. Explicația asta \"un nou concept despre mișcare\" o voi schimba, nu mi s-a părut prea nimerită. Mulțam de comentariu!

că mai trebuie puțin aerisit.
LIM.

Liviu, am spus că nu e o formă definitivă, îl mai lucrez. Mă bucur de atenția pe care mi-o dai și chiar doresc o critică de acest gen sau cel puțin câteva sugestii! Dar astăzi nu cred că sunt prea cu gândul pe text, trebuie să merg la o activitate corală. Mulțam de interes!

daca asta e suprarealism eu sunt papa de la roma si obama la un loc

\"Suprarealismul este termenul care denumește curentul artistic și literar de avangardă care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare).\"


\"Mișcarea se extinde în medii artistice diverse (cuprinzând artiști plastici, cineaști etc.) și în mai toate țările Europei, dar cunoaște convulsii interioare care duc la noi separări din pricina vederilor social-politice.

Astfel se delimitează două direcții: cea anarhistă, \"ortodoxă\", de la revista Révolution surréaliste a lui Breton (care, în manifestul \"Legitimă apărare\" respinge ideea \"oricărui control, chiar marxist asupra experiențelor vieții interioare\") și cea \"comunistă\" reprezentată de revista Claire (director Jean Berbier) spre care vor gravita, până la urmă, majoritatea suprarealiștilor cu excepția lui Breton (care aderă, în 1927, la Partidul Comunist Francez, dar vrea să păstreze o totală independență artistică).

Disensiunile politice survin și mai violent după 1929, când cazul Leon Trotzky produce noi scindări între suprarealiștii protestatari, așa-zis \"staliniști\" (Louis Aragon, Paul Éluard, Pablo Picasso,P. Naville, George Sadoul etc.) și cei trotzkyști, susținuți de Breton, sau cei reprezentând un crez exclusiv artistic (Roger Desnos, G. Ribemont-Dessaignes, Antonin Artaud, Roger Vitrac etc.).

În 1929, la data de 15 decembrie, Breton publică Al doilea manifest al suprarealismului, în care încerca să stabilească incidența dialectică între vis și acțiunea socială, între activitatea poetică, psihanaliză și actul revoluționar, iar în 1933 se rupe total de comunism considerându-se reprezentantul autentic al suprarealismului \"pur\"(la care vor adera, între alții, René Char, Luis Buòuel, Salvador Dali). În 1938, Breton pleacă în Mexic, unde fundează împreună cu Leon Trotzky \"Federația internațională a artei independente\" și, alături de acesta și de Diego Riviera, publică al treilea \"Manifest\" al suprarealismului ( în realitate redactat de Trotzky). În timpul celui de-al doilea război mondial și al ocupației Franței, Breton este în SUA (va fi și acuzat de dezertare de către suprarealiștii din patrie, care participă activ la Rezistență).\"



amice eu inteleg multe chestii dar sa denumesti o poema de inima albastra drept suprarealism este o jignire adusa unui intreg curent literar.

Alexandre, nu e vorba de un suprarealism literar, ci de o întâmplare suprarealistă! Ești bine documentat, dar nici poemul nu-i de inimă albastră. Aici e vorba despre întâmplarea de a vedea cerul Londrei, adică să mă nasc acolo și să cresc într-un mediu al libertății engezești, ceea ce privit din locul actual e cu totul o viziune suprarealistă, o imagine să zic așa.

hi. unde-i suprarealismul? eu cred ca ai fost in pana de inspiratie si-ai bagat un titlu la plesneala. despre text: imi creaza o stare de deja-vu. pare scris de un patriot. englezii/americanii au uneori un stil de-a vorbi despre locuri specifice anumitor zone, sa foloseasca anumite expresii si nume proprii. dupa parerea mea stilul asta ( sau ceva asemanator ) l-a pus bine la punct Marin Sorescu in Otel suav.

Claudiu, am explicat sensul urmărit, mi-am imaginat cum ar fi o naștere la Londra, cu specificul unei educații și libertăți pur engkezești. O viziune suprarealistă din perspectiva imposibilității de împlinire. Dacă am fost în pană de inspirație? Nu aș zice, am un potențial imaginativ ce depășește orice pană. Referitor la stilul de care zici, pus al punct de Sorescu, nici pe departe nu mi-e caracteristic. Tot ce fac aici se poate prelucra, nu-i vorba de formă definitivă, așa că nu vă grăbiți cu aprecierile! Mulțam de trecere!

stai linistit. era o privire obiectiva asupra textului si-atat. nu generalizez nu dau verdicte, nici nu-s in masura s-o fac.
:)

Marius, ai greșit mult utilizând titlul de \"suprarealism\". Eu am intrat pe text să văd ce poem suprarealist ai scris, că sunt un mare admirator al curentului, dar sincer chiar și explicațiile tale nu fac decât să aprindă spiritele - poemul de față nu are nici un pic de viziune suprarealistă. Nu trebuie să o iei în nume de rău, dar Alexandru are foarte mare dreptate. Eu aș sugera să-i citești pe cei mai sus enumerați (membri marcanți ai suprarealismului) dar și suprarealiștii români ca Trost, Luca, Naum, Urmuz. De asemenea, dacă nu aduci o schimbare în care să scoți ceva suprarealist aici, ar trebui să schimbi măcar titlul.

Marius, păi nu am zis că nu e forma definitivă! Acum am venit de la un festival coral și nu am dispoziția necesară, dar dacă nu reușesc cu acest text, o să încerc, am să sciu unul suprarealist în conținut că și mie îmi place curentul, mai ales că l-am folosit și în grafică. Mulțam de sugestie, mai ai puțină răbdare!