Sentiment trecut pe curat

\"pe cercul din fereastră aștept nașterea altei lumi/prin ținutul înghețat al ezitărilor\". de ce uneori ezităm să spunem direct ce simțim? absența cuvintelor e o povară, dar ai dreptate \"nici n-au rost la prima întâlnire\".

maria

Din plăcerea de a privi totul alb ca pe un început de lume... Nu știu ce păcate se prescriu sub dantela albă
în ce vis ninge cu indulgențe peste aventuri, am pornit aventura imaginară și doresc dragostea ca pe o nouă lume... pe cercul din fereastră aștept nașterea altei lumi
prin ținutul înghețat al ezitărilor, din moment ce-mi asum riscul refacerii. Iar invitației din final nu-i trebuie multe cuvinte, o poveste trăită la prima întâlnire, un fel de geneză a simțurilor. Mulțumesc de întrebare și citirea atentă!

revin: Maria, prin geneza simțurilor privesc iarna asta care prescrie, șterge orice greșeală ca pe un posibil început într-o lume cu mai puține cuvinte.

O poezie ca o colindă susurată la adăpostul serii. \"Cămările de sus\" își găsesc un locșor potrivit, iar proiecția sentimentului personal în ambianța generală e suficient de discretă. Atmosferă frumos construită din \"ținutul înghețat al ezitărilor\", ceașca din mâini și \"vinul cald dinn absența cuvintelor\".

Puțin prea \"scrobit\" mi se pare acel \"voal ceresc prin atmosfera colindelor\".

Călin, mă bucură prezența ta și cuvintele ce-mi spun că ai pătruns versurile, un sentiment personal cât o nouă poveste scrisă pe pagina albă de afară. Am folosit \"voal ceresc\" să dau o nuanță de puritate mai pronunțată tabloului general. Apropo de tablou, iarna era unul dintre anotimpurile pictate cel mai des chiar datorită sentimentului de primenire. Mulțumesc de trecerea ca o colindă! Sărbători Fericite!