Poezie
Impertinenta
1 min lectură·
Mediu
Îmi savurez neantul la fiecare pas,
mă las cuprins de spaima cea fără de lumină.
Îmi ticăie în suflet un ornic fără glas:
un tribunal sinistru îmi caută o vină.
Nu merit tot procesul acesta fără rost.
Păcatul meu nu este, și nu poate să fie
decât impertinența comună de-a fi fost
o umbră care rupe-un crâmpei de veșnicie.
Și mă agăț de clipe la fiecare pas
când îmi privesc trecutul încet cum se scufundă,
să-mi savurez în voie plăcerea ce-a rămas:
un ornic mut sinistru mai bate o secundă.
001.533
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marius niculescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
marius niculescu. “Impertinenta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-niculescu/poezie/166916/impertinentaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.