Poezie

Chemarea

din volumul, în pregătire, \"Liber\"

2 min lectură·5 octombrie 2006

Mediu

Eu cred c-ar fi preferabil să vii lângă mine să-ți spun

cum voi, domnișoare fragile, alergați prin această lume albă

ca niște puncte de căldură peste holograma iernii.

și vă tot duceți, așa, la infinit, iar noi calculăm mereu apropierea.

purtați în sine dragostea mai mult decât o poartă timpul

și din acest motiv atât de repede îmbătrâniți…

ai văzut vreodată un sat încremenit, până când, dintr-o parte,

se produce mișcarea, ca un zâmbet care ascunde neputința?

ți se întâmplă la fel –

te privesc atent și, la un moment dat, îți observ bătrânețea

venind înspre mine.

după această sentință, poemul nostru mai poate fi de dragoste?

știu multe lucruri despre voi

pentru că niciodată nu v-am privit ca pe-un pariu sportiv.

din acest motiv, pietrele cu care veți arunca înspre mine

se vor face nisip în mâinile pe care le-am învățat să strângă.

hai, vino lângă mine să îți spun că, într-o relație superficială,

femeia aduce tinerețea, iar bărbatul timpul!

nu mă voi lega cu lanțuri de nici un orizont,

viața e ocazia pe care o avem cu toții de a învinge moartea.

vino aproape, să nu deranjăm nici o parte a lumii!

ea o să ne lase liberi pentru ca noi să ne dăruim libertatea

reprezentanților ei.

tu de ce crezi că te chem: pentru că nu ești lângă mine,

sau pentru că trăiești?

pentru viață, eu am sens și chiar instincte, nu legi.

012.309

Marius Marian Șolea. “Chemarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/207061/chemarea

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Foarte frumoasă poezie, domnule Șolea. Un fel de a pune orbului candela pe masă.