Poezie

Poezia

din volumul Contemporan cu Dumnezeu, editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2005

1 min lectură·10 noiembrie 2005

Mediu

Poezia

Pe această stradă pavată și rece

nu se aude nimic, tăcerea și singurătatea

îmi mângâie dintr-o parte și alta obrazul.

niște sentimente scrâșnitoare trec înspre mine prin ziduri,

semn că universul nostru a avut un rost.

deodată, aud și un tropot de cai, julindu-se pe strada îngustă,

ricoșând, din beznă în beznă, până lângă mine.

descopăr că-s orb și, înfricoșat, mă apropii de ziduri.

cât aș vrea să văd osiile care mă vor schilodi!

palmele mi se lipesc de pereți

și găsesc un ritm, semn că dragostea

nu este învinsă nici de materie și nici chiar de moarte.

simt în ochii mei suflarea și aburul cailor

și zâmbetul celui care îi ține cu hamul din scurt.

mai este ceva, mai adânc, în ochii lor, țintuindu-mi ochii.

încet, mâna mea dreaptă a găsit o mână,

la fel, lipită de ziduri înalte...

s-ar putea să fie a ta.

pe această stradă, pavată și rece,

luna asta, foarte veche, se strecoară greu să ne mângâie obrazul.

002.227

Marius Marian Șolea. “Poezia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/149856/poezia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.