Poezie

Amestecare

din volumul Contemporan cu Dumnezeu, editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2005

1 min lectură·26 octombrie 2005

Mediu

Amestecare

Într-o seară ca asta, e posibil ca simțurile noastre să aibă

o amestecare

în care

și mai necunoscută să alerge lumea, pentru moarte,

în noi.

întinzi mâna să prinzi ceva ce tu crezi că este viața

și, la capătul mâinii, ar putea să fie orice,

un obiect sau un om,

pentru că tu niciodată nu te-ai uitat mai sus.

nevoia de prieteni este confortul de a fi înțeles,

pământul care te ține aproape.

prietenii trec cu vederea, există pentru a fi indulgenți,

pentru a te lăsa, și pe mai departe, stăpân pe ceea ce crezi.

ne învățăm așa, unii cu alții, și ne iubim pentru a ne continua

obișnuința.

eu v-aș lăsa emoțiile mele

dacă aș fi sigur că le-ați putea supraviețui.

într-o seară ca asta, timpul se răsucește pe noi

și ne stoarce de vise, privindu-ne unii pe alții în ochi.

001.813

Marius Marian Șolea. “Amestecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/147571/amestecare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.