Poezie
Poem despre lume
1 min lectură·
Mediu
Eu știu cum anumite idei se tăvălesc, generic vorbind,
printre oameni.
ele se dau ori într-o favorabilă conjuncție astrală,
ori la un colț de stradă, nu foarte populat,
păstrând o anumită distincție.
pe drumuri, în amfiteatre și în instituții
oamenii așteaptă împlinirea goi.
acele idei se ridică de jos, își netezesc poalele,
precum fetele țăranilor, după o faptă rușinoasă și gravă.
în cele din urmă, au miros de sâni de fecioară
ori de fragede palme de sfântă.
hai să ne-apucăm de vise, nici măcar la televizor
nu mai e nimic! –
doar fețe buhăite de bărbați
și funduri simpatetice de animatoare.
în România, doar femei și Dumnezeu,
adică tot ce-ți trebuie pentru mântuire.
002.070
0