Poezie

Mișcarea centrifugă

2 min lectură·13 decembrie 2010

Mediu

Uneori, am impresia că viața mea cuprinde în sine

toată viața contemporană a lumii.

ochii femeilor încep să privescă universul

și eu le sunt un martor dator…

cunosc ochii lor, așa cum un călău găsește înțelesuri

sau își citește viitorul

în forma fiecărui gât care i se dăruiește.

un tren trecând spre orașe, speriat că-l va ajunge timpul,

duce oameni și materii prime undeva,

la întâlnirea cu lumea. am ieșit dintr-o gară, echipat corect,

și vroiam să ofer mângâieri precis mărginite.

dar, înainte, am ținut să o întreb, așa, generic,

cum ar întreba un bărbat o femeie:

la ce crezi tu că ne folosește iubirea?

eu cred că este mărginită, pentru că mângâierea mea

trece mai departe, de la trup încolo, către suflet.

iar sufletul este nemărginit, asta ai mai auzit și tu…

cu mâna atingându-i obrazul pălmuit de lume,

decid întruna timpul,

iar atingerea mea este promisiunea contracțiilor ei.

acesta este poemul bărbatului care se apropie de inimi

cu ezitarea timpului care aduce răsăritul, primăvara

și moartea.

speranța parazitează lumea

și consumă timpul ca pe o nădejde.

printre câte degete unite n-o fi trecut luna

și în câte zile

nenumărate perechi de ochi închiși

n-or fi ascuns lumina dintre ei...

002.115

Marius Marian Șolea. “Mișcarea centrifugă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/13964393/miscarea-centrifuga

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.