Poezie
Boala și suferința luminii
Din volumul \"Generația suspendată\", Editura EDO, București, 2010
1 min lectură·
Mediu
Pentru mine, cuvintele tale au fost ca frunzele,
tăceri foșnitoare.
le așteptam, bucurându-mă că le voi vedea înmugurind,
într-un final,
lumina.
sângele meu a respirat aerul lor
și le-am privit apoi cum s-au colorat în nuanțe solare.
din teamă de noapte, au dorit să rămână asemenea lui,
atunci când apune, iluzionate poate
că ar putea și ele răsări,
măcar la întâmplare,
într-o bună zi...
unii ar putea să îmi spună că e de ajuns să le calci
în picioare
pentru a putea să mergi mai departe.
frunzele tac pretutindeni și definitiv,
dar numai datorită uscăciunii ele par să vorbească.
mă, și-atât de fragedă erai, încât prin corpul tău
trecea lumina.
și eu în urma ei cu bezna...
muribund cu melancolii existențiale.
002.270
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marius Marian Șolea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Marius Marian Șolea. “Boala și suferința luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/13961261/boala-si-suferinta-luminiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.