Poezie

Poem

din volumul \"Generația suspendată\", editura EDO, 2010

1 min lectură·14 septembrie 2010

Mediu

Uneori, imbecilizarea înseamnă inclusiv consens.

văzduhul vânăt se luptă rotund c-un apus

pentru posibilitatea de a-l întoarce mai apoi în lumină.

ghețarii, cât o țară, se desprind și pleacă.

în mijlocul neamului meu m-așteaptă o noapte polară.

trăind din cei care au fost, nădăjduind în cei care vor fi,

mă uit în dreptul unei cruci

și văd mulțimi de cruci care se nasc.

nu voi fi pedepsit că v-am privit pe cruce, români ai mei,

ca robi ai lui Hristos și nu ca dumnezei.

aflând cu voi maimuțărita realitate,

am învățat să caut acele sensuri doar în om.

așa cum pământul întreg, cu munți, păduri, câmpuri și ape,

își arată dragostea față de lumină

prin culorile pe care le înalță,

tot așa eu înțeleg să spun adevărul

ca pe o datorie față de sursa și iubirea din cer.

002.173

Marius Marian Șolea. “Poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/13953527/poem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.