Poezie

Vorbe de oraș

din volumul Generația suspendată

1 min lectură·23 iunie 2010

Mediu

Dacă am lupta mai puțin să ni se facă dreptate

și mai mult pentru ca noi să o facem celorlalți,

am putea să ne găsim, într-un sfârșit, libertatea

pentru care ne luptăm continuu,

îmbrăcând istoria în tot felul de haine.

timpul stă înăuntrul lucrurilor și iese afară

atunci când este nevoie de el pentru a fi reper

în cadrul unor reprezentări facile.

eu trec pe drumuri care transpiră timp, nici rostul memoriei

nu îmi este străin.

mereu am simțit că mă însoțește cineva,

prea aproape ca să-l uit, prea departe ca să-l văd.

în mine se înalță o statuie a lumii, pe care, cu delegație,

o mai locuiesc.

cu cât crește importanța unui om,

cu atât drumurile pe care le parcurge sunt mai lungi.

într-un final, va avea de mers, epuizat sau nu,

până la sine însuși.

eu însumi va trebui să ajung acolo unde sunt.

002.454

Marius Marian Șolea. “Vorbe de oraș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/13945273/vorbe-de-oras

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.