Argument la volumul Cobilița cu furnici și alte proceduri, de Cătălin-Florian Giurma

Argument

Din învoirile de care beneficia în armată, din comportamentul ofițerilor față de el și din zvonuri am aflat că era scriitor.

Înainte de un serviciu de planton 2, curios, i-am cerut să-i văd manuscrisul pe care îl tot buchisea în pat.

Am o înclinație pentru gesturi literare datorită lui Jim Morrison și a lui Nichita Stănescu.

Șolea era primul poet care trăia lîngă mine.

După 5 – 6 poezii, aproape că adormisem lîngă bocanci și-mi părea rău că nu împrumutasem reviste. Am început să citesc pe sărite și deodată, la partea a doua (Furnicături), m-a lovit! Texte adevărate! Era un Șolea pe care îl știam eu din armată, era o poezie venită natural din el, poezie pe care aș fi vrut s-o scriu eu.

Mi-au plăcut stilul, trimiterile și această perversitate estetizantă și hilară. Este singura poezie adevărată care mai poate prinde la generația noastră.

Recomand în special atenției „Poemul poetului de curte”, „Muza din 131”, „Absint”, „De dragoste”, „Cu juncii țării la jurat”, „Poem inconstant și imperfect despre viață”.

Colegi de generație, citiți acest volum, puteți să nu pierdeți vremea cu metaforele din partea întîi, nu sînt pentru noi, sînt pentru scriitorii lui. Treceți la partea Furnicături, care e „țîță de mîță”!

Giurma Cătălin Florian,

23 ani, economist și camarad de armată la Tîrgu-Cărbunești, județul Gorj