Poezie

Muntele

din volumul \"Mereu secunda, mereu și Dumnezeu\", Editura Alexandru Stefulescu, Tîrgu-Jiu, 1995

1 min lectură·8 august 2005

Mediu

Muntele (un fel de urmare poemului anterior)

Acesta e un munte fără înălțimi,

un munte unde-s mai mult singur,

un munte dincolo de adîncimi

și de-nălțimi

de pe care nu se poate plînge

și unde rîsul e penibil.

e muntele de iubire

dintre soare și lună.

eu, trăgînd cu mîinile de ziuă

și de noapte,

îmi iau răspunsuri

de la viață.

e singurul munte

unde timpul nu se îndură

și unde Dumnezeu a vrut să înțeleg

că sensibilul gînd,

ca singur element al cunoașterii,

nu te va-mplini într-o experiență.

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,

cea mai sensibilă libertate

este Teologia.

002.046

Marius Marian Șolea. “Muntele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/135533/muntele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.