Poezie

Rezemarea

din volumul \"Pașii de sub simț\", editura A92, Iași, 1997

1 min lectură·2 iunie 2005

Mediu

Rezemarea

Înconjurat de mîini care știu a rupe Timpul,

precum o scrisoare într-o tăcere

oferită de lume, stăteam rezemat nu de soare,

ci de imaginea lui.

nici o pasăre nu mușca din conturul

umărului meu cel înălțat

și nici o lacrimă a unei stări

de Dumnezeu nu se frîngea pe umărul rotund

ca o planetă albastră.

doar cerul mă spinteca imatur

într-o viteză egală cu alergarea morții

în destin...

mă spinteca la fel cum imaginea mea de copil

spinteca ochiul străbunicului meu

născut pentru îmbrățișare.

străbunicul meu era un zeu venit

de prin părțile Macedoniei,

eu merg dintr-o familie de zei înfrînți

de bucuria de-a trăi imitîndu-i pe oameni...

vă spun puțin, pentru că mesajele sînt pierdute

pe drum. mă opresc în locul în care bețivii

își zic ultimile cuvinte și-apoi se despart.

dinspre lume, îmi vine în nări

un lung miros de mirese...

001.778

Marius Marian Șolea. “Rezemarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/124997/rezemarea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.