Poezie

Balada rostirii

din volumul \"Pașii de sub simț\"

1 min lectură·9 mai 2005

Mediu

Balada rostirii

Am văzut uneori clătinarea munților

sub greutatea privirilor noastre

și tot ca dintr-un ochi,

încet auzeam șiroind

lacrima pămîntului...

am spus atunci: nu te clătina, mărite,

doar tu poți să vezi lumina din soare

în lupta cu timpul.

și a răspuns într-o emoție de aripi:

izvor care-mi vorbești,

dor al meu de vale și de curgere,

din veșnicii îmi răcorești acel călcîi

încins de lume.

în tine oamenii își pleacă ușor gurile

care-au vorbit și care tac,

tu ești mireasma privegherii mele peste ei,

tu îi adormi împăcați la umbrele mele,

pentru că pe stîncile care-mi îmbrățișează fruntea

doar în vis le pot vedea...

și trebuie să le vadă!

sînt trist, dar lasă-i să doarmă,

somnul este chemare din ei,

în loc de călcîi, tu mîingîie-le inimile...

se vor trezi cu zîmbetul de piatră.

mărite munte, ce-aș mai putea eu face

pentru tine?

mîingîie-mi călcîiul dintre oameni...

001.894

Marius Marian Șolea. “Balada rostirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/120500/balada-rostirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.