Poezie

Timpul mă poartă afară

...

1 min lectură·23 aprilie 2005

Mediu

Timpul mă poartă afară din el însuși

și văd că gestul omului

e mascaradă a omului.

vreau să determin ceva, fără a fi sclavul

determinării mele. aleg cuvîntul!...

cu poezia renegată de tăcere, pe umeri,

mă dor și rostirea cuvîntului

și neputința de a crede că tăcerea clădește.

iubesc lumea, dar pot să o ucid.

împins de ceea ce văd în propria-mi respirare,

mă uit pe mine însumi

în cîmpiile de mac ale istoriei,

în care, în voaluri, se zbenguie lumea,

ca o fecioară pierdută

din patul palatului regal...

002.040

Marius Marian Șolea. “Timpul mă poartă afară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/117799/timpul-ma-poarta-afara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.