Poezie

Ce înserare

...

1 min lectură·21 aprilie 2005

Mediu

Ce înserare

Ce înserare cu dor de lumină,

ce înserare ciudată te-a prins

pierdută banal

pe propriile tale urme.

în locul tău, o altă femeie

o dată cu noaptea o pierd în atingeri.

tu ai rămas pe palma mea

și sîngeri.

în patul meu de gînduri

tu nu mai vii călcînd pe umbre,

tu taci acum de printre rînduri.

femeia din noaptea aceasta

zîmbește și spune: poete,

tu ce ești dispus a le pătrunde pe toate,

cu mine încearcă,

mai lasă tu hîrtiile alea

și vino de-mi arată locul

unde începe mișcarea,

aspirația, totul…

apoi, cum zice ea, într-o culoare mor

ideile toate,

nici cu dor, nici cu fior.

sentiment al meu pe spate,

hai, femeie, de mă-ncearcă

de mai sînt al meu în parte.

și intră-n Marea Lyră respirația ta,

iar dansul tău lipit de pielea mea

îl voi cînta la bătrîneți

în vechiul vers de aur.

o să te pierd în noapte,

cum tu ne pierzi pe noi în soarele tău,

părăsit cu atingerea ta de femeie,

cu zilele mele pierdute în șoapte.

001.859

Marius Marian Șolea. “Ce înserare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/117417/ce-inserare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.