Poezie

Timp adormit

...

1 min lectură·19 aprilie 2005

Mediu

Timp adormit

Din echilibristica pe orizont a venit

în înțelesul nostru obosit.

s-a întins la mare pe un cearșaf de aur –

zestre de la nu știu cine.

valul își bucură condiția și cheamă la sine

ochiul timpului visînd și stînd întins

cu fața-n sus la îngeri.

timpul, de mult, a fost june sărac

și oriunde mergea îi ieșea în cale golul.

din golul acela se ridică azi mîna

care strînge oamenii.

alături de Dumnezeu trec pe acolo poeții

și nu plîng, numai Emil Brumaru,

bătrînul cu pleată, care nu regretă nimic,

își aduce aminte de faze în revistele mari,

poetul ilustru al magiunului

și al vaginelor boeme, maestru în poezie de asta,

pe bune.

și plînge Brumaru aplecat pe pana lui bleagă.

001.955

Marius Marian Șolea. “Timp adormit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/117028/timp-adormit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.