Poezie

Tîrziu de rîs

...

1 min lectură·13 aprilie 2005

Mediu

Tîrziu de rîs

Tîrziu, mult prea tîrziu

pentru a mai putea rupe începutul din eternitate,

m-am întors

și-am desenat felina

pe piatra trupului meu.

negăsită de nimeni felina aceea,

cu pasul ei îmi apropia urechea de sînge,

i-am străpuns mișcarea și am găsit urme.

iubeam felina cu urme spre pradă.

ritualice ere le regăseam în timpul meu

și-am zis: s-o aștept în locul “eu însumi”,

dar ea știa și rîdea, s-o lovesc în viziunea de fiară…

lîngă propriul ei contur ochii îi erau blînzi

ca și sîngele, m-a sărutat și am închis un ochi artist.

n-am mai avut de spus în sensul vînătorii,

nu am plîns și nu am rîs de atunci.

o glumă de-ar fi totul,

demult ar fi murit moartea de rîs.

002.443

Marius Marian Șolea. “Tîrziu de rîs.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/115942/tirziu-de-ris

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.