Poezie

Prețiozități poetice 1

...

1 min lectură·11 aprilie 2005

Mediu

Pămîntul duce atîtea sentimente

și mereu natura

își tot schimbă timpul,

precum un șarpe pielea –

ruine,

zei,

amintiri rămîn sub pași

întîmplători.

șarpele nou s-a hrănit

și a plecat spre ochiul

în preajma căruia lumina

a învățat să se preschimbe

în culoare…

oamenii stau grupuri-grupuri,

pe criterii alese de ei,

și își trăiesc gîndurile

numai așa cum știu.

de felul meu sînt un pescar

și am un dor să colind uscatul.

mi-am aruncat năvodul pe moarte

și peste sînii femeii.

ea, obosită, la țărm, stă rezemată de mine

și eu nu sînt să o rezem.

în peisaj cerul a săpat niște șanțuri de carne

și pe ele se mai scurge viață

de la cei care mai luptă.

ea stă rezemată de mine la țărm

și eu, obosit, nu sînt să o rezem…

001.821

Marius Marian Șolea. “Prețiozități poetice 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/115602/pretiozitati-poetice-1

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.