Poezie

Fabulă

...

1 min lectură·23 martie 2005

Mediu

Fabulă

Magistrul animal s-a întors între oameni.

ori a uitat, ori vrea să le spună ceva,

dar e prea fioros pentru gesturile lor puerile.

nu lasă nimic să se poată afla din experiențele lui.

a mângâiat natura cu părul și tot așa a aflat-o.

acum, vine domol să înțeleagă lucrurile din oraș.

alteori, vrea să muște din umerii lunii.

a priceput animalul ascuns

că în fiecare dintre melancoliile oamenilor

există o frică.

reprezentarea lumii o ține ascunsă

ca pe o armă mortală, nemărturisită.

cu greu adulmecă viața în atâta inteligență socială.

stelele-i sclipesc pe colți și e tânăr astăzi,

cu spirit elastic!

a aflat de pe undeva

că dacă femeile ar avea îndrăzneala bărbaților,

atunci ar înnebuni Pământul.

și a luat măsuri în acest domeniu sensibil.

nu mai practică saltul,

l-a conceptualizat.

acum doar se arată venind,

aproape transparent,

camuflat în idei,

spre grațioase ierbivore mici,

purtătoare ale unor salturi mici și dese.

alți vânători nu se mai văd.

în oraș, ierburile sunt înalte...

melancolii nu mai are magistrul,

stelele-i sclipesc pe colți.

la nări, pulbere de lună!

spiritul, elastic...

iar altădată, în lumină,

pare un cavaler strălucitor,

trecând în zale de iubire

printr-o țară de singurătate.

001.674

Marius Marian Șolea. “Fabulă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/111959/fabula

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.