Poezie

Naturală

...

2 min lectură·23 martie 2005

Mediu

Naturală

Odată, m-am uitat, așa, dintr-o parte, înspre lume

și mi s-a părut că, între aceste culori în mișcare,

am văzut ceva ce nu se mișca.

m-am uitat la soare și am zis că ar putea să fie un lucru

în legătură cu el,

dar gândul acesta s-a dat repede plecat,

neputând să se susțină pe-o atare speculație.

am pornit să dau cu mâinile într-o parte și în alta

tot ce îmi acoperea interesul și accesul,

tot felul de plante, oameni muritori

și alte asemenea delicii naturale.

ea era într-o umbră care nici măcar nu era a ei

și umbra îi era nemișcată.

genunchii îi avea goi și frumoși pentru că nu se îndoiseră

nici măcar o dată,

în vreo rugăciune.

i-am văzut apoi pântecul alb, ca un pământ căruia Dumnezeu

încă nu i-a dat viața. și era trasat cu linii precise.

aș putea să spun și linii perfecte,

dacă, din punct de vedere geometric, nu ar fi lipsit de bun simț.

înfometat ca o rădăcină, m-am îndreptat către pământul ei.

ne trebuia mișcarea, să ne camuflăm,

pentru că ar fi putut să treacă pe acolo moartea,

uitându-se spre lume, drept…

și am vroit ca, în loc de imagine, să o fac sentiment,

într-un proces continuu, interdisciplinar.

să-i îmbătrânesc umbra apoi

cu lumina mea, împrumutată de la Doamne-Doamne,

și umbra să se decojească încet și să cadă pe jos,

să rămână femeia curată, absolut transparentă.

ca un gând, ca o stare, ca o bucurie.

abia apoi ar fi putut să ne privească moartea,

indiferent de cum ar fi dorit,

iar privirea ei de întuneric nu s-ar mai fi oprit peste noi-

două particule iubindu-se, plimbându-se

prin toată lumina.

001.837

Marius Marian Șolea. “Naturală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/111951/naturala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.