Comunicat Paralela 45

În ziua de 30 ianuarie 2007 cultura română a suferit o grea pierdere prin moartea romancierului, criticului și teoreticianului literar Gheorghe Crăciun. Prin dispariția sa, literatura română pierde un cărturar, învățământul românesc un profesor și un cercetător de prestigiu, iar Paralela 45 un mare editor și prieten. Lucian Pricop CRÃCIUN Gheorghe, n. 8 mai 1950, com. Tohanu Vechi, jud. Brașov, m. 30 ian. 2007, București. Prozator, critic și teoretician literar. Fiul lui Ștefan Crăciun, inginer, și al Mariei (n. Letcă), funcționară. Studii secundare la Sighișoara (absolvite în 1969); Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Univ. din București (licența în 1973). Ca student, frecventează cenaclul Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, și editează rev. manuscrisă Noii (1971-1973), împreună cu M. Nedelciu, Gh. Iova, Ioan Flora, Gh. Ene, I. Lăcustă, C. Stan. Prof. la Nereju (1973-1974) și la Tohan-Blocuri (din 1974). Debut cu versuri în Luceafărul (1971), urmat de colab. cu poezie, proză, publicistică, eseu la Amfiteatru, Vatra, Luceafărul, Astra, Brașovul literar și artistic, Echinox, Forum studențesc, Opinia studențească, Viața Românească, România literară, Caiete critice. A prefațat o ed. a romanului Balaurul de Hortensia Papadat-Bengescu, a colaborat la vol. aniversar Liviu Rebreanu după un veac. Reprezentant de frunte al noului val de prozatori ai anilor ’80. A publicat romane (Acte originale. Copii legalizate, 1982; Compunere cu paralele inegale, 1988; Frumoasa fără corp, 1993; Pupa russa, 2004), vol. de eseuri (Structuri deschise, 1996; Cu garda deschisă, 1997; În căutarea referinței, 1998; Experimentul literar românesc postbelic, în colab., 1998; Reducerea la scară, 1999; Aisbergul poeziei moderne, 2002; Doi într-o carte, 2003; Trupul știe mai mult. Fals jurnal la „Pupa russa”, 2006; Teatru de operațiuni, 2006) și proză scurtă (Mecanica fluidului, 2003). A alcătuit antologiile Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice (1994) și Generația ’80 în proza scurtă, în colab. (1998). A tradus din S. Fauchereau și A. Mouss. OPERA: Acte originale. Copii legalizate. Variațiuni pe o temă în contralumină, București, 1982; Compunere cu paralele inegale, București, 1988; Frumoasa fără corp, roman, București, 1993; Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice, antologie, Pitești, 1994 (ed. II, 1999); Cu garda deschisă, eseuri, Iași, 1997; Structuri deschise, eseuri, Brașov, 1996; Introducere în teorie literaturii, București, 1997 (ed. II, 2003); Experimentul literar românesc postbelic, în colab. cu Monica Spiridon și I. B. Lefter, Pitești, 1998; În căutarea referinței, eseuri, Pitești, 1998; Generația ’80 în proza scurtă, antologie, în colab., Pitești, 1998; Reducerea la scară, eseuri, Pitești, 1999; Aisbergul poeziei moderne, eseuri, Pitești, 2002; Doi într-o carte, fără a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu și Mircea Nedelciu, eseuri, Pitești, 2003; Mecanica fluidului, proză scurtă, București, 2003; Pupa russa, București, 2004; Trupul știe mai mult. Fals jurnal la „Pupa russa”, Pitești, 2006; Teatru de operațiuni, Pitești, 2006. Traduceri: S. Fauchereau, Deplasări, ed. bilingvă, Pitești, 1996; A. Mouss, Modernitatea, în colab., Pitești, 2000. PREMII: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, 1983; Premiul pentru proză al revistei Viața Românească, 1984; Premiul „Cartea anului“ al Salonului Național de Carte de la Cluj-Napoca, 1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1995,2003; Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de critică a anului, 1997, 2002; Premiul „Octav Șuluțiu“ al revistei Familia, 1988; Premiul revistei Cuvântul pentru exegeză critică, 2002; Premiul „Pierre-François Caille“ al Societății Franceze a Traducătorilor – cea mai bună traducere a anului 2001 pentru romanul Composition aux paralleles inegales; nominalizat cu aceeași carte la Premiul Uniunii Latine.