Media, politicieni, oameni de cultură, interesați-vă de Ministerul Culturii și Cultelor!

Pentru că am apărat revistele și editurile românești, cei care nu doresc să se afle maniera guvernării lor m-au trimis, inventându-mi vini, în Comisia de Disciplină a înaltei instituții, cerând pe parcurs, sunt convins, îndepărtarea mea din minister, pentru a nu mai avea prin preajmă oameni care să le înțeleagă proiectele și felul de a fi, preferând marmeladele și plastilinele aduse de pe oriunde, indivizi fără nume și fără identitate, sau lipitori de afișe electorale în puterile nopții. Atunci, la premiile revistei Luceafărul, în calitate de scriitor, am făcut un apel la breasla căreia i se adresează respectivul program de subvenționare. Având conștiința comuniunii, eu nu am făcut decât să invit la dialog, semnalizând, în caz contrar, unele riscuri. Dar, pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă acolo, voi menționa mai la vale pe cei care și-au luat în serios rolul de ”procurori” de ocazie, programându-mă Comisiei, unde se pun în practică, legal, poruncile politicienilor de la MCC. Așadar, pentru că nu cred că poporul român și-a epuizat comunicarea cu mine, eu, român de origine aromână, teolog ortodox, ajung să fiu judecat în lipsă, în România anului 2006, de următoarea formație completă: Demeter Andras Istvan, regizor maghiar, directorul Direcției Generale Creație Contemporană, Diversitate Culturală; Bela Krisboi, preot maghiar unitarian, șeful biroului Relații Internaționale din MCC; Dan Marius Zarafescu, ?, inginer-teatrolog, șeful Biroului Artele Spectacolului, cel care a făcut și textul, știind ce să invoce, și Victor Bădoiu, românaș din Gura Șuții, fost cercetător în sport, adus în minister direct șef, prin concurs, firește, după ce mai posedase alte nouă locuri de muncă, diferite meserii, cu o mobilitate profesională suspectă în modernitate, asemănătoare lui Leonardo Da Vinci. Rezumatul concursului: după proba scrisă, cea mai proastă lucrare este a dumnealui. La proba următoare, cea orală, în care, după cum știm, cuvintele zboară, are loc o minune, mai degrabă un fenomen parapsihologic, și i se atribuie cea mai mare notă, astfel încât își domină cu media toți concurenții, vreo cinci sau șase, după care, brusc, revine la normal, așa rămânând până astăzi. Ca lămurire despre potențialul celui care cu dreapta sa a compus referatele despre mine, cel care practic a sesizat Comisia de Disciplină, după ce a găsit, întâmplător, pe Internet, apoi ”pe colțul biroului, lăsat de cineva” articolul din 26 ianuarie al domnului Nicolae Prelipceanu, vă relatez, sper să mă credeți, deși pare fantastic: Victor Bădoiu, în jur de 40 de ani, șef birou cultură scrisă, într-un minister al Guvernului României, se contrazicea, ocazionat de o lucrare pe care o avea de făcut acum câteva zile, cu colegii mei din birou, susținând că prefectul este același lucru cu președintele consiliului județean, insistând că ”așa i se mai spune prefectului”. Apoi, acest om care conduce cultura scrisă și sistemul bibliotecilor din România, nu văzuse în viața lui, de pildă, cum arată Revista Convorbiri Literare. Gabriel Matei, uluit și vesel, i-a arătat și restul coperților, evident – nu a reușit să îi readucă nici o amintire. Ce să mai vorbim de lecturi, de autori, de cunoașterea unui fenomen cu specific și cu sensibilități deosebite! Explicația, coincidența, sensul pe care eu nu îl descifrez încă este acesta: nevasta domnului din Gura Șuții, pe care vă invit să veniți să îl priviți, este de puțină vreme plecată la Budapesta, cu o bursă, posibil să studieze acolo ceva. La prima ediție a acestui concurs s-a prezentat și consilierul Gabriel Matei, un om care știe aproape totul în acet domeniu, care lucrează de zece ani în minister cu aceste programe, de 40 de ani în domeniul cărții, care cunoaște fenomenul mai mult decât oricine ar putea să îl întrebe ceva. Chiar dacă nici măcar contracandidat nu a avut, concurând singur, evident nu a luat concursul cu pricina. Din contră, eu știu, din ce mi-a spus, că fost umilit în acea comisie, vă poate explica domnia sa, în cazul în care va interesa pe cineva. Nu știu de ce în acest mandat, dar poate că înțeleg de ce ”autonomia culturală pe criterii etnice” a început exact la Ministerul Culturii și Cultelor, de ce toată cultura țării noastre, fie carte, publicație culturală, biblioteci, teatru, dans, operă, operetă, sau alte forme alternative, plus relațiile internaționale ale instituției nu mai sunt sub direcția românilor. În plus, manifestările revistelor, vreo 24, propuse pentru finanțare, cel puțin premiile și tipăriturile, de către același Gabriel Matei, au căzut în Colegiul ministerului, neavând, cum vedem, cine să le mai susțină. Felicit UDMR care nu aduce, prin concurs, papagali în ministerele Guvernului României, ci numai șefi de birouri și directori! Þară mai avem? Posturi, văd că da. În numele transparenței, cel care nu se consideră încă discriminat etnic, Marius Marian Șolea