Poezie

Mielu și racul

1 min lectură·11 decembrie 2011

Mediu

Dacă aș fi avut disperarea lui de a nu putea muri

aș fi înnebunit peste tot sau aș fi ajuns om mare.

Îl caută racul pe dinăuntru, îl scobește,

iar el râde, bea și

luptă cu mine pentru vierme.

Trebuie să-i cedez jumătate,

e dreptul lui de veteran din

prima linie a unui front care

trece și trece de 8 ani prin el.

Dușmanul l-a păgubit deja de

o bucată de plămân și un testicul, dar

carnea rămasă nu știe să nu vrea.

Apoi l-a încercat la picioare, ultima fostă

i-a dăruit un baston de firmă,

draga de ea.

Þopăie Mielu acum ca mânzul împiedicat

să cumpere pentru el și racul lui,

însoțitorul plătit nu mai răspunde,

dar el țopăie și mă behăie

să vin la el că are mezcal.

I-am spus cândva: dacă mori, te omor.

Mă tem însă că va trebui să-l adorm

în timpul vieții, fără alte dureri,

țicneala lui de a trăi o umilește pe a mea.

Iar Mielu va mai râde o dată,

îmi va mulțumi bufnind din priviri.

001.555

Marius Lazarescu. “Mielu și racul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-lazarescu/poezie/13995700/mielu-si-racul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.