Poezie
Poem hemo
1 min lectură·
Mediu
E mai sfărâmicios de când a aflat că
penultima picătură umple paharul și
moartea nu ratează întâlnirile de suflet.
El zice: unele trenuri
mai întârzie, mai
patinează pe flori de cireș, dar
asasina asta nu are umor, ci
doar un Rolex
de aur ce arată viața exactă.
Se degradează, se împiedică,
la capătul privirii e abur.
Femeia fără euri a migrat înspre
unul care nu scotea flăcări pe gură.
El zice: defragmentam o
cometă cu coada săltată, luna
era de două sulițe boante, când
mi-a spuzit buza măceșe,
coacăze și noduri sărate.
Floarea florilor înfiptă
într-un cur de maimuță,
în barul septic Doru fardează
paharul și filtrul cu ocru.
Mai zice: temperatura se
află în grade absolute de vodcă,
încep să mă deprind cu noul meu ruj,
plătește tu, fraiere, prietene,
unii plătesc.
001.361
0