Marius Iulian Zinca

O auzea cum gâlgâie într-o nesfârșită tăcere. Cu o senzație de încleștare, privea cu o neputincioasă fascinație cum poarta era închisă și se lovea de piedici neașteptate în seria de

Pierdut în viață, mergea ca într-un vis pe drumul mărginit de ziduri. Ideile zburătăceau prin cap cu vârfurile scuturate de vânt lanțuri de gânduri se înfășurau, se

În lunga partidă de tăcere, își urmărea conturul trupului. Umbrele deveneau neprecise în jur, în tresărirea pupilei ce urmărea în gând să-și întoarcă fața spre drumul care nu știa unde

de ce distanța dintre trup și suflet, nu poate fi ajunsă deși, (chiar și) în odihna picioarelor, ochii alergau și mașina de spălat gânduri, a refulat aseară, mi-a împrăștiat

Furtuna, în contratimpul așteptării plinului de tine, în rafale, cred, mi-a spălat pietrele adunate-n templul de la intrare în suflet. Acum ninge, ninge cu imagini, imagini ce-mi

să fiu eu, mă caut undeva prin timp. Într-o vreme, mă plimbam pe acolo. Alergam după iubiri, după năluci ce mă bântuie și azi când privesc la vâscul înverzit cumpărat

Au trecut anii când cu viteză încercam în luntrea-Þi să pătrund. P’un mal era așezată cu fața îndreptată spre marea ce se pierdea în cer sau cerul în ea, iară luntrașii

Îmi aștept noaptea Crăciunului meu să mă nasc, să mă ridic la drumul Golgotei mele să pornesc să-mi adun piroanele crucii mele, să privesc înalt spre cer, să-mi plouă lacrima

Picioarele aleargă pe brazda bunilor acoperită de astfaltul din noi. Prin crăpăturile ivite, sufletul lor crește, m-agăț, mă-nalț cu roșul ce curge prin vene, stăpânesc orizontul

Într-o mișcare regulată cu multe însușiri sufletești, cu buzele galbene, a alungat îndoielile din mintea tulburată de mâinile întinse ca un gest de implorare în față nu era

Simți că îl apasa ceva pe piept. Erau întrebările mărunte ale vieții ce nu-i dădeau pace niciodată. Cerceta cu privirea vopseaua decolorată a vieții.... de soare. Trase adânc aer în

să mă cunosc dinainte de a mă naște și tot alerg cu mintea împrejurul sufletului să mă descopăr chiar dacă știam că-n poarta vieții, voi da de tine și doar atunci, acoperit de

respira aburii fără niciun cuvânt ca să pară mai puțin tâmpit când îl încerca iarăși tristețea vorbea cu sine ca din două guri se căznea să-și fie mai convingător în lacrimile ce

nu am crezut că dacă pui faină într-o cană cu apă la dospit și o prăjești bine, te poți îndrăgosti de rumeneala obrajilor ei când o pudrezi cu zahăr dar, ajungi la mijlocul

Când seara grăbea pe urmele lui, cu părul răsfirat pe tâmple trecea buimăcit, surd să privească în ochi legături desfăcute din memorie.

Era cuprins de un somn neliniștit când copacii întunecați atingeau cu vârfurile cerul înstelat. Simțea cum se rupe un zăgaz... * * * Auzea zgomotul neîntrerupt al amintirii

Giulgiul de zapadă așteptând sub luna plină, ochii-mi aplec înspre albastru și-o pânză de stele, argintie ducând în dinți țigara cu fumuri rotocoale dintr-un repaos

alb e pământul și nu pot să-i explic amenințarea pașilor mei în drumul spre tine orb și murdari de noroi când am trecut prin cimitirul amintirilor să-mi privesc buchetul de

în dimineața amiezii fără gândul plecat de aseară. Îmi spuneam că iarăși îmi voi bea cafeaua singur, fără să am taifasul cu el despre tine. O fi rămas înzăpezit pe undeva

Prins în discuții despre viață, nu ți-am răspuns. Am tăcut să pot vorbi cu mine. A fost noaptea dinaintea pregătirii ieșirii mele în lume. Acum dorm pe mine, în mine cu

Minutele se scurgeau încet. Mințit până departe, privea fără să răspundă, imposibila reîntoarcere... spre trecut. Venea din ploaie cu un gust de trezire tulbure din somn. Se

Între tăceri e pândă de uitare, pierzându-mă ușor în timpul ce cade dincoace de rouă, pe-un rug ce-mi arde clipele târzii, urcând în stâlpi de lună...

Își îndepărta privirea bântuind în umbră. Stătea acolo nemișcat savura momentul cu un zâmbet larg, acordând timp și răbdare chipului ce nu avea o formă regulată.

Din marginea orașului pornesc cu putere în larg într-un dans c-o muzică mută cântând nu știu cui, gândurile că moartea vine cu uitarea.