nouăsprezece ani buni
de formare și educație
încă nu mi-am împlinit america
aniversări inutile
infertilitate morală
misiunea nu s-a încheiat
lampa răsturnându-se pe pat
cioburi de
În sunet greu, desfacerea mereu de lume
Alunecă sub foamea silabelor ce dor.
Doar morții se desprind inutilelor sume
Doar viii despre poezie mor.
Poeți din timp în ceas: cad zeci de gri si
Când vârtejul
Dintre așternuturi
Înghițea ce mai aveam
Din carne
Mă vedeai semizeu.
În marea noastră dragoste
Sălășluiau meduzele
Plimbându-și cupolele
Pe cerul verde...
Acum e doar
Păreai pe atunci că ai
O viață secretă
În care zâmbești, mă visezi.
Dar între ipostazele tale
Se rotea altceva:
Voiai o mușcătură de aer
O supradoză de mine
Sau, cine știe...
Suntem o farsă a ploii
Îmbracați doar în șosete.
Dubios de îndrăgostiți,
Ne acoperim
Fără să (ne) atingem.
Am face trandafiri
Dar ei înțeapă
Pe alunecarea magică
A privirilor.
Mă voi apleca peste marginea Europei
Cu un sărut sățios stindard
Să te am în limba mea, în saliva mea,
Să îți sărut buricul și ceafa,
Umerii de gheață și diavolii de pe ei.
Tu să (mă) strigi
M-am sprijint cu umărul de colțul Pământului
Și miile de victime nu au avut nimic împotrivă
Priveau placide cum un bulgăre de carne
Se prăvălește peste ele
Să le îngroape într-un sărut moale și
Pentru cine cad pașii mei
Pe treptele toamnei tale?
Poate pentru ce a mai rămas
Din vinul nostru între sete și foame,
Din pâinea noastră între nevoie și durere,
Din saliva noastră între
Vreau sa te visez in poeziile mele
Si sa ma trezesc Eden
Cu tine in saliva si sange,
In marul discordiei
Si in pielea sarpelui
Din care am naparlit.
Sunt dezbracat
De locurile in care m-ai
Te furisezi in pat:
Un pungas
Prin carciumile infecte ale bucurestilor.
Impersonalitatea ta
Prin ceata sumei vietilor:
Ai multe de oferit.
Ai multe de oferit...
Da, am avut optsprezece ani
si am crezut in aroma diminetii,
in forma lucrurilor te cautam
unindu-ma.
Iti simteam rasuflarea
in scoarta materiei,
privirea uscata
pe cerul ideii de suflet
Norii aprinși în vuiet mut
Răsar la orizontul scopurilor noastre:
Cerul amar sub pas de zbor tăcut
Devine început aducerii de moarte.
O jucărie pe a clipei undă
Poartă durerea-n trupuri ce se
ascuns cum spațiile închise
de pereți
istovind TOTUL tai
nimicul de mărimea unui buzunar
lucrurile se ascund
cele care glumesc se iubesc
cele care iubesc se glumesc
când voi fi gata vă
Nu mai stiu cine sunteti;
Monstri care m-au iubit candva uman.
Departe
De caldura intelegerii
Am mai fost candva in camera asta:
Mi-o spun peretii stersi de lacrimi.
Imi place umbra
Fara sa vreau
La 5 dimineata in camera ta:
Doar o umbra a liniilor noptii.
Fara sa stiu
Cine sunt sub influenta gravitatiei, (?)
Transpirat si pregatit
Pentru un colocviu asupra
Sa ne impletim cu valurile
Si sa fim pielea marii:
Oamenii reci la poluri,
Oamenii calzi la tropice
Si femeile la Ecuator.
Noi doi sa devenim departe,
Doua tarmuri ale unei clipe
