Poezie
Istoria altuia
1 min lectură·
Mediu
De-ndată ce ne-am desprins de morminte,
De cavourile neștiute ale acestor popoare
Îndepărtate de pământuri, de cuvinte neancorate,
S-a strâns tăcerea, apăsătoare ca într-o mină de sare.
Mâinile sufletelor noastre nu voiau să se vadă,
Dar se ghiceau în aerul rânced
Ca printre paginile unui manual de istorie încheiată.
Cu fiecare port prăbușit în marea noastră neînțelegere
Se întețeau gândurile,
Înzecite se izbeau de zidul acesta umed
Fără să se spargă,
Fără să-l clatine preț de un \"Nu\".
\"Aller/Retour\" și \"Je m\'en fous!\"
013463
0
o seară frumoasă
Tudor V.