marius iorga

Aici nu e proză, sunt niște paragrafe cu valoare sentimentală scrise de o autoare sensibilă. Atât! Mi-a atras atenția steluța din dreptul titlului și am fost curios.
Slăbuț, slăbuț!

Doamnă,
A scrie proză și a nimeri, printr-o conjunctură astrală, cu capul în niște lauri cu care (vă) dovediți că nu știți ce să faceți e o problemă, până la urmă, de responsabilitate și responsabilizare a propriei dumneavoastră persoane.
Am atras atenția că mă refer la text și nu la altceva. Sunt obișnuit cu reacțiile (previzibile, de altfel) ale cuiva care își apără \"copilul\". Din 1988 particip la ședințe de cenaclu literar - lucru pe care vi l-aș recomanda călduros, ca să nu spun că vă este obligatoriu necesar! Am considerat (câtă naivitate, nu?) că mă aflu la o astfel de ședință, unde pot să-mi expun o părere asupra materialului prezentat de o colegă. Dacă aveți impresia că este altfel, vă asigur că vă înșelați.
Vă rog să mă iertați că v-am considerat \"colegă\". Trebuia să mă apropii de textul dumneavoastră cu venerație, lăsându-mă orbit de \"premiul\" cu care fusese încoronat... și să învăț!
Întrebarea care mă macină este însă \"ce am eu de invățat de la acest text? ce trebuie să găsesc printre rândurile lui ca să-mi îmbunătățesc încercările personale? ce lecție mi-a predat mie proza aceasta?\"
Prin urmare, trebuie să (mă) înțelegeți că, la faza aceasta, nu e destul să mă extazieze premiul dumneavoastră, ci să studiez, să analizez, să cercetez, să întorc pe toate fețele ca să iau de acolo ceea ce este bun! Și nu pentru că aș fi cârcotaș, ci pentru că mi se pare normal să caut \"lecția\" și să mi-o însușesc.

Ei, bine, inima, mârșava, nu mă lasă să nu trântesc și eu un comentariu după ce am citit textul premiat.
Textul este simplist! La o ședință de cenaclu ar fi ușor catalogat la ... promisiuni. Este cumplit de previzibil! Este cumplit de... banal prin banalizarea temei de-a lungul deceniilor de literatură impusă. Inspirația \"din realitate\" este o superbă găselniță de marketing a autoarei. Evident, este înduioșătoare povestea adevărată a lui Gheorghe, sunt zguduitoare pozele, mai ales cea în care se observă textul cu \"a murit gheorghe\", nu poate nimeni contesta drama celor căzuți în oricare război al lumii...
Dar literar... nu vine cu nimic nou! Cu ce este mai bun ca muuuulte alte proze scurte de pe site?! Cu limbajul țăranului? Cu \"motivul\" țăranului desprins de glie, familie etc. și dus la război? Cu \"mușchiul reavăn\" care \"împodobește\" tranșeea?!(nereușită imagine, sincer!)
Analizăm textul, nu \"realitatea întâmplată\"!
Felicitări autoarei! A învățat cum să NU scrie proză!

Sincer, aș fi vrut să știu ce s-a întâmplat cu Sabin. Poate că merită și el să-i spui \"întâmplarea\" vieții...
În rest... mi se pare că ai găsit o cale de a povesti frumos, trist, dar și c-un zâmbet în colțul gurii.
Știi cum ziceau pionierii: \"tot înainte!\"

Florentina,
Am citit proza aceasta... Suprinzător este faptul că aproape toate femeile simt nevoia să scrie o asemenea întâmplare! Nu vreau să spun că este \"din viața personală\", dar mereu atrage ca un magnet subiectul \"femeii care așteaptă\"...
Felicitări! E scrisă bine și... o undă amară de umor!

Text recomandat?! A, pardon, gusturile nu se discută...
În primul rând, fac o teribilă alergie la schimonosirea limbii române, nefolosind semnele de punctuație. Joaca aceasta poate fi teribil de periculoasă când exagerezi...
Apoi, așteptam să văd și eu \"inboxul\" domnului autor... Lipsă...
Iar ceea ce propune dumnealui aici este de departe o superbă banalitate, un text (cam) incoerent, fără cap și fără coadă, o \"chestie\" (îmi place cum acest cuvânt poate înlocui oricare alt cuvânt!!)...
Păcat, foarte mare păcat de cele câteva propoziții reușite din text.

E bine, dintr-un anumit punct de vedere - acela al științei folosirii cuvintelor în fraze, propoziții care comunică, de cele mai multe ori, câte ceva. Slăbuț, din punctul de vedere al stadiului pe care îl reprezintă proza aceasta - este, în receptarea mea - o banală pagină de jurnal, o răbufnire a unor gânduri, sentimente, trăiri de nivel adolescentin sau târziu adolescentin, nimic sau totul (ca să mă joc nițel cu cuvintele, în stilul tău!).
Ceea ce mă derutează completamente sunt steluțele acelea, pe care le accept doar pe post de încurajări (deși, sincer, încurajările ar trebui să fie doar verbale!) și nu pricep în ruptul capului pentru ce este acest text atât de recomandat!
Numai că, în general, eu sunt un \"dinozaur\" al literaturii...

de ceva timp incerc sa ma apropii de ceea ce propui drept proza etc etc. asa cum spune un amic: probabil nu am organ pentru asa ceva... esti mult prea departe de ceea ce am pretentia de a fi literatura. oi fi eu demodat.... joaca ta, din pacate, nu trezeste nici un fior, nici macar unul de nuanta parodica... sorry

nu-mi ramane decat sa va strang (virtual) mana!! se cunoaste ca ati avut parte de ceea ce a fost, candva, LITERATURA!!! voi trece intotdeauna cu drag prin \'ograda dvoastra literara\'

numai atat: FELICITARI!
si Doamne ajuta ca mai gasesti si PROZA pe site-ul asta!

felicitari! stiti ce inseamna proza! putina \'periere\' si poate deveni un diamant in plina splendoare!!

poate-s Gica-contra... dar ce este asta?! scriem ceva, nu conteaza ce, si-aruncam pe site...\"un fragment dintr-un text mai amplu\"... care n-are coada, n-are cap...doar titlu incitant si dezamagitor prin textul care nu-l sustine:(

sorry! articol de ziar... fara importanta literara. pacat!

incepusesi bine, desi insistenta pe descompunerea miscarii era nitel agasanta... din pacate, ai esuat lamentabil spre final, cand ai devenit banala... daca mergeai numa pe \'frame-uri\' (cum spune ante-scriitorul) puteai scoate ceva chiar interesant... discursul de sfarsit de an nu poate fi (la nivelul tau!) niciodata un text care sa aiba greutate literara...

Am citit toate textele...Felicitari!
Daca esti sincer si nu altcineva se joaca aici, pe site, te rog sa continui sa scrii!!!

Îmi cer scuze pentru intervenție... dar mi se pare cam nefericit titlul acestui fragment... \"luată cu japca\" având trimiteri spre o violeță sexuală și nici pe departe ceea ce dorește autoarea aici. Cred c-ar fi mai nimerită clasica expresie \"luată cu forța\"...

E ok... ești pe drumul cel bun... Îți trebuia doar ceva mai mult suspans și un final-surpriză, ceva de genul: \"Hai, poți să ieși din țarcul ăla, ești liber.\" Învață să fii și nițel șmecher în construcția prozei! Merită să te joci puțin cu cititorul, purtându-l pe unde vrei tu și oferindu-i numai ce vrei tu, pentru ca-n final să-i dai \"lovitura de grație\".

Un \"da\" pe care-l poți asimila unui \"nu\". Nu ai deloc forță! Cuvintele \"mari\", scrise cu majuscule nu spun nimic... decât că ești la început...

Recunoasterea e un pas inainte... Trebuie si sa actionezi! Oricum... ai o bila alba pentru ca accepti criticile!

Hai, să fim serioși! Ideea acestui Crusoe feminin este feministă, însă mijloacele sunt teribil de slăbuțe. Păi, mai ai mult de învățat cum se scrie! Descrierile sunt ceva mai sus de cele copilărești, de compunere din clasele generale... înțelegem că ai vrea să \"simpatizăm\" cu personajul tău feminin, dar... lasă-ne pe noi să simțim... nu ne facem să participăm doar la \"trăirile\" tale din momentul scrierii... că-s prea străvezii!
Te pierzi în detalii insignifiante, care nu fac altceva decât să-ți dilueze lamentabil scrierea, dându-i uneori tente de horror gratuit (căci tu sigur nu asta vrei să scrii!).
Mai periază... fii mai obiectivă!