„Dragostea e singura avere pe care zeii o permit muritorilor să o ia dincolo de mormânt”
Cicero a spus asta? parcă da. Nu... nu Cicero.
Atunci cine? Platon? Ți-ai găsit și cine... auzi la
În cer era sălașul nostru
Și îngerii vegheau iubirea noastră
Iar heruvimi cu șase aripi
Erau vecini de eternitate
Și clipa-m transformat-o-n veșnicie
Și soarele era atât de-aproape
Edenul era curtea
M-am pierdut în imensitatea lumii
Cum se pierde un bob de nisip
În imensitatea mării.
Și cum nimeni nu a găsit acel bob de nisip
Nici pe mine nu m-au găsit.
Lumea nu s-a întristat de pierderea
Hainele mele sunt pline de praful Timpului
Peste lume se așează cenușa Trecutului.
Lumea și Timpul vor să asiste
La nașterea Viitorului.
Eu nu sunt sigur că hainele mele
vor rezista până
Sunt chinuit de amintirea mării
Ca și cum într-o altă viață
Aș fi murit înecat.
Sunt exilat pe o insulă pustie
Pentru a retrăi acest coșmar.
Corăbiile trec, nici nu le pasă,
Că pe o insulă,
MG