Izgonirea din Rai
În cer era sălașul nostru Și îngerii vegheau iubirea noastră Iar heruvimi cu șase aripi Erau vecini de eternitate Și clipa-m transformat-o-n veșnicie Și soarele era atât de-aproape Edenul era curtea
Lumea si Marea
M-am pierdut în imensitatea lumii Cum se pierde un bob de nisip În imensitatea mării. Și cum nimeni nu a găsit acel bob de nisip Nici pe mine nu m-au găsit. Lumea nu s-a întristat de pierderea
Trecut, Prezent si Viitor
Hainele mele sunt pline de praful Timpului Peste lume se așează cenușa Trecutului. Lumea și Timpul vor să asiste La nașterea Viitorului. Eu nu sunt sigur că hainele mele vor rezista până
Amintiri
Sunt chinuit de amintirea mării Ca și cum într-o altă viață Aș fi murit înecat. Sunt exilat pe o insulă pustie Pentru a retrăi acest coșmar. Corăbiile trec, nici nu le pasă, Că pe o insulă,
