marius craita

Experiență neplăcută cu SARS ăsta. Europa și lumea a trecut peste cu succes. Sunt nefericiți care au murit și au suferit. Unele țări ca China au închis oamenii în case cu lacătele. La noi a fost mai soft. Toți am suferit. A fost bâjbâială. Din lipsa precedentului, din nepricepere. Foile cu deplasarea au fost un fiasco. Ridicol. Dar nu ne-a bătut nimeni, nu s-au oprit salariile, pensiile, magazinele. Spitalul din orașul meu s-a descurcat cu bolnavii. O sincopă. S-a dus pandemia. Eu am uitat, nu pentru că nu am avut de suferit. Am uitat că așa e omul. Cred că e prima dată pe anul ăsta când am un gând în legătură cu pandemia.
Despre Rusia nu știu ce să zic. Adică unii se bat pentru țara lor. Bine. Să se bată le ei acolo. Mă gândesc că serviciile secrete umblă cu faptele ascunse aflate de la ruși. Ghicesc intențiile. BA, mai mult, generali ruși amenință lumea de dincolo de Ucraina. În cazul ăsta nu e deloc poetic să crezi că la nevoie fuga e sănătoasă. Chiar după pandemia aia nenorocită care ea a ucis, nu medicii au ucis pacienții cu covid. Eu așa știu că funcționează medicina chiar și la noi, în spitalele decrepite, cele mai multe.
Dacă la două fatalități, pandemia și războiul, refuzăm lupta, atunci, sincer, ce vrei să spui?
Poezia mi se pare mai mult o însemnare de jurnal.

Este o întâmplare reală?

Întrebi pe cineva la ce se gândește și își răspunde: la nimic! și apoi scrie despre asta la toată lumea.
Mi se pare că nu e nimic poetic în cele scrise. Nu merită timpul acordat.

off topic. Am plecat definitiv la mare și nu mă mai întorc.

Mi se pare că ar fi ceva ca Maestrul și Margareta.
Plot hole:
Azi sunt cărți electronice disponibile. Cele vechi sunt gratis pe net. Nu e nevoie de furt. Milioane de cărți!
Mi se pare că nu are sens cazna lor, afară de cea a iubirii care e misterioasă mereu.

cine l-a supărat pe autor, dar poezia și momentul sunt grozave. Cool beans!

Am impresia că ați capitulat de cum ați văzut dușmanul că se strânge. Când inamicul se strânge te pregătești de luptă, nu de altceva. Evident.
Serviți patria sau ...

Poezia am citit-o ca pe un reproș. Poate să fie unul din cauza abaterii de la cunoaștere. Uitarea. Poate să fie un reproș cauzat de înstrăinarea de la cuvintele lui Isus.
Nu cred însă că ne naștem proști, așa cum ați scris.
Specia umană e prin fiecare și niciun exemplar al speciei nu reprezintă specia, care este o deschidere spre, poate, veșnicia despre care vorbiți. Într-un fel sau în altul.
Cert e că drumul e lung. Cât? Nu vom ști. La fel cum nu bănuiau homo sapiens din perioadele de acum 10.000 de ani, 100.000, 1.000. 000.
Superstițios cum sunt, am uneori impresia că toată cultura adunată abia trece în gene. Imaginați-vă 10.000 de ani de cultură pentru ca o genă să se schimbe doar din Ideile înalte ale umanității.
Disperarea și anxietatea ne servesc bine. Prostia cred că nu.
Poezia nu-mi permite să o apreciez decât ca pe un punct de sprijin pentru o discuție așa, mai filosofică. Apreciez ocazia.

șase substantive și patru verbe și restul cuvinte de legătură, din câte am reușit să identific cu aparatul meu. E prea puțin pentru a spune ceva despre ce e în pagina aceasta.
Vreau să știu altceva: Mai verifică cineva textele trimise? Ale celor cu nivel 0 ca mine. E a treia oară când înscriu un text și stă aiurea în tramvaiul electronic fără vatman/vatmani.
Știe cineva ceva și să comunice aici pentru cei din lumea de jos a nivelelor de accesibilitate?
Mulțumesc!

Au fost probleme și cu site-ul, cred. Se întâmplă. Hai să vorbim peste cei responsabili aici cu site-ul din moment ce ignoră sau au fugit fără bilet de adio.
Oamenilor de aici nu le place să le placă ce fac ceilalți. În afară de 3-4 nume de autori, ceilalți sunt perfizi și ranchiunoși și fără talent literar. Literatura este amăgitoare și plăcută și e cronofagă, deci ajută pe cei plictisiți.
Nu mai pun nimic pe niciun site. Am un sfert de carte scris în 2 luni. Peste iarnă ar tre să termin.
Sfatul meu este să aveți răbdare și MAI ALES renunțați să scrieți cu rimă. O să vă schimbe viziunea asupra poeziei și asupra lumii. Veți fi nițel mai liber. Apoi, vedeți ce e de făcut.
Numai bine!

Probabil editorii au fugit la mare și au lăsat saitul pe pilot automat, adică se publică direct fără intervenția lor și, deci numai cei care au nivel activează nestingheriți.
Am încercat și eu să postez de două ori și stă neverificat textul ca într-o haltă pe linie moartă.
Se întorc ei. Ai răbdare. Isnt that so, d lor?

poeziile dumneavoastră frumoase de dragoste și sincer mi-au epuizat sentimentul.
Fiți și mai grav. Dragostea nu e totul. Nici în poezie, nici pe pământ.

din pagina autorului și asta mi-a plăcut prin simplitatea reușită. mi se pare ceva ca o trezire la viață. o abandonare cuprinsă în versuri, tristă și îmbrățișată.

că Rusia face ce vrea fără să îi spună cineva ce să facă și cum să facă tocmai pentru că este stat puternic cu armată mare și dispusă să treacă peste cadavrele noastre dacă vor.
Dacă este o satiră, eu nu o înțeleg.
Europa nu a fost păcălită nici de 106 ani, cum ziceți, și e sigur că acum nu e păcălită. UE este extraordinară. Extraordinară. Cine se plictisește aici de artă, de pace, de polemici așa și așa, poate să meargă în altă parte: Ucraina, Niger, Siria. Acolo e acțiune.
Eu vreau doar să stau să mă gândesc și vă urez să avem parte numai de asta.