marius ciobanu

Toate pasările au rămas închise în zborul propriu cu aripi strigând alte aripi, cu un cer nou sau cu două, cu un trup împlinit în noduri pescărești și sărate. Cumva, ploile s-au oprit

Nava a lovit un corp neutru. controlorii de trafic căuta alți controlori de trafic după care el intra în abator și tranșează de-a lungul și de-a latul un alt porc mistreț. mistrețul nu

Îngerii sunt albi? Ana îmbracă rochia albă și e atât de frumoasă în abatorul spațial închis cu geamuri timpan, (geamuri cusute special în fiecare a șaptea zi pe planeta a șaptea.)

Evident, când se deschid păsările înspre aer eu nu mai respir. Te țin de mâna foarte cuminte, foarte dezbrăcat, foarte fără tricou, foarte fără piele, foarte mult fără coaste și

Hai, pocnește din degete sau din coaste sau din altceva asemănător unui înalt cum ar fi un a mare, cum ar fi o ușă deschisă în Muzeul Antipa, un tren personal în Gara de Nord, o

Jumătate măr, jumătate lup, inima mea are o zbatere de litere lângă degete. Eu le așez între noi și între paranteze. Precum porumbeii zburând în piața sfatului din piața

unu. doi. trei. trec leii aceștia prin mine cu aproape o toamnă, cu aproape o palmă, cu aproape un cal, cu aproape o mare. neagră. hai să mergem cumva înspre soare sau înspre

privitor la animale io sunt de părere că iele crește. este prima oară care ne contactați? da, da, vă privește. așa începea de fiecare dată Ovi povestea. până când, până unde

Azi ai parul foarte frumos, prins într-o alunecare răzleață spre vertical, spre orizontal, neapărat conturând următoarea mișcare a poeziilor mele și respiri atent. azi aerul

Poezia cu cu Poezia cu cu începe cu cu întotdeauna în cu-lori legate la ochi și neapărat pentru oamenii mari cu se deschide firește cu fruntea. mai întâi se ia un c apoi se ia un u se

la mine în casă e frumos uneori. tu alergi cu o lună în umăr peste ideile sparte în betonul armat al acestui cub în care încă respir, în sandale mereu colorate cu un dans nou,

Până și orașul se închide uneori, enigmatic, în glezna ta purpurie și frunzele noi își prefac sevele în icoane, și gușteri galbeni îți respiră uneori talpa cu aerul nou al unui

se desface fiecare buza de coaja proprie și se așează pe această masă pă-tra-ta și nu se pun scaune. se cheamă publicul cu mâinile ridicate și se decide singular și asfaltic

http://salveazasteluta.wordpress.com/ citiți povestea ei!

în fiecare zi el intră în abatorul interstelar cu cizmele pline de sânge și visează o mare întreagă aproape de inima lui și apoi tranșează câte un porc mistreț de-a lungul și de-a latul și

tu spui: uite, se ia toamna asta rumenă din cămașa de noapte cadrilată și se aruncă în cutia cu lei. (eu te ascult, mă gândesc că sunt foarte îndrăgostit de o femeie foarte

Cu un gest aprig de Dumnezeu alb negru, ți-am împins fotografia în retină. ia-ți lucrurile și pleacă am zis. rama am spart-o de zidul primăverii aseară sau era toamnă nici nu mai

Instinctual vorbim despre cifra doi. o mângâiem atent între unu și celălalt unu și apoi nu mai urmează nimic. tu iți împarți secundele în palmele strânse în cheia Sol și eu te împart

Pentru o stare numai am trecut prin mine, poetic, (.........................) cu un ochi critic, suspect. eu deghizat în mine alandala, introspect, aproape hmmmmm, uhuhu, ihihi

ultimul război mondial se poartă în umărul tău: trec dacii 1310 cu jurnaliști de război și apoi tancurile și soldații deghizați în arlechini cu puști mari cu paturi de lemn și

Palmele mele au melci și o mie trei sute de feluri noi de a te dezbrăca în poezie, pe hârtie uneori, pe cochilii sau pe cearșafuri apretate în alb, în vin, sau în prima înflorire

Pe strada ta un albastru și un leopard fac un albatros, o umbrelă și o sticlă de vin fac un bărbat tânăr, cu tramvai și cu o poftă nebună de tine un soldat și o pâine fac o sâmbăta

Într-un afiș, intersectez un gând cu un Dan Puric. Tu nu ești la capătul scenei, nici pe scări, nici pe după perdele. Lângă mine un scaun gol, (îmi spun, minus o Margaretă) și

Au trecut întâi cei care duceau cuburile în curcubeu, și cei care creșteau, și cei care aveau cumva o părere despre noi, și apoi au trecut cei care duceau altceva mai adânc un cuvânt, o