Marius Chindris

O mică roză se născu cu multă vreme înainte de soroc şi chiar boboc fiind i se păru că n-are nici măcar puțin noroc... şi amărâtă,supărată, ştiind că de natură-i avortată, voi în

Crapa de poti tu moarte, prea neputincioasa in a ma ucide, ca m-am desprins de soarte si de lucruri triste, insipide; I-ati mana rece de pe crestetu-mi fierbinte, da-mi inapoi lumina si

Statul pe loc ma invarte de cap mersul inainte nu stiu sa-l mai fac sa plec inapoi mi-e durere in suflet. Astept o idee cat imi trag un rasuflet si nu stiu de ce am dureri de cornee. As

Ma regasesc la vechea poarta a sufletelor ratacite si-mi caut cu durere moarta visele-mi calde,ne-mplinite; rasar din lumea negraita a neganditelor himere si-mi las gandirea decrepita la

Mi-am adormit și noaptea Pentru că mi-am permis, cu gânduri prea sprințare, să bântui pe sub lună numai eu, cu ochiul prin cătare, prea singur și cântâd a noapte bună, iar exilat de

Cu gandul plin de ura stau resemnat si dintre toti si toate sunt damnat la unitatea de masura... Prin timpul ud ma furisez amarnic cu toate ca in scrumul darnic al vantului batran din

In creuzetul universului sta-nchis copilul zen-budhist ce si-a pierdut copilaria in oceanul ne-ntelegerii parintilor; garbov si improscat cu traume albastru-violete care-i apasa sufletul

Impetuos si fara de cuvinte privesc pamantul straveziu cu ochii stelelor ce moarte arunca-n univerrs lumina si vad dureri cu umbra cum alearga pe continentele-amagirii, fara minte, si-mi

Mi-am ucis cu regret si durere UN GAND ce strain se-aciuiase strigand ca nu am dreptate uzand de putere si imi dadu programatic un pumn peste spate. Trist,regretand, cautam cimitirul

tu,sunet incropit din lumina, ce-ti faci loc spre timpanele ratiunii... te aud cum picuri din alta lume parca alunecand prin dulci timpane de arama... Vii si uimesti, de nu stiu

M-am departat de pamant intr-o noapte si mi-am vazut trupul dormind undeva printre stele. Ce ciudat sentiment, ce lume stranie.... Am plecat la poli sa-mi racoresc cu munti de

Decameronic gand ce-mi stai pe fata ca o preamica efemera; te-as duce inapoi,in plasma mintii si sa te prefac in floare. Esti doar o mica si prea firava himera surazanda, ce iesi

Mi-am insirat constiinta pe boabe de metanie si le numar cu o furie crescanda... ma lepad de toate ca sa scap de absurdul ce ma copleseste inabusindu-mi sufletul; privesc orizontul cu ochi de

Mi-am dat silinta sa-mi omor fiinta si sa ajung vesnic instalator de vise; mi-am incercat puterea mintii sa vad daca-ar cuprinde infinitul; mi-am smuls inima si am daruit-o lumii necrezand

craniul din mana lui Hamlet ma priveste cu orbitele mai goale ca niciodata, repetand ,absurd parca, replica stapanului sau cu schimbari de topica pare bolnav, e vechi-batran si galbejit de

Pe unde mai trec cu zilele-mi albe sau negre ori gri si cum sa petrec asteptand sa imi vii ca minune in mine Ma-ntorc prea batran ca un tren printre sine si stau sa m-arunc de

Eu, Þi-am citit un cântec iubito, Și ți-am cântat o poezie, e doar a ta, sunt ale tale, dintru ale tale, ți le dau doar ție și sunt scrisoarea mea ce nu mai poate să mai ajungă lângă

Azi am simtit catharsis-ul plimbandu-mi-se printre plete si mi-am dorit ca mintea-mi sa se-mbete de frumuseti rebele ce sa-mi smulga sufletul meu ranit de printre stele.. Stau iarasi

De cand mi-am luat in bratele-mi mari destinul, sunt altfel. Altfel decat ce? Decat mine ,sau decat altcineva? Nu mai conteaza, numai ca ma cerne si ma roade crud gandul ca-mi apartin si