Am pătruns de-a dreptu-n vânt
fără să mă țin de gând ,
așezându-mă în pripă
pe o rană ce nu-mi țipă ,
pe-un păcat ce îmi coboară
până-n trup când mi-e ocară .
Așezatu-m-am–ndoios
Eu sunt poet
mi s-a mai spus
mă repet
jalnic desuet
Eu sunt spre voi
ațintit
violet
omul vâlvoi
În sus
spre stânci
mi s-a zdrelit
tot ce-am iubit
V-ați înșelat
eu nu aștept
eu
E o nebunie să cred
că pot smulge
visul din vis
ca și cum
mi-aș întreba ochii
ce vor să vadă ,
Pentru că eu sânt
în mijlocul acestui vis
pentru că eu sânt
în mijlocul acestor ochi
Vezi fâșia asta de pământ negru
prinsă de reverul hainei mele ?
Îmi este sfârtecat arsenalul
de steaguri albe
de strigătul speriat al năruirii ,
Mă sâcâie cuvântul ce mă tot repetă
și-mi
Ascultam ,ascultam ,
pentru a mă hotărî ,
pentru că m-am hotărât
să smulg sunetul drept ,
să-l scot , de-acolo ,
din paranteza dintre liniști .
De ce ?
Pentru că era :
Liniște sunet , liniște
Cum se poate timpul ?
Nimeni nu-mi zice ,
Iată , așa se poate timpul !
Cine-ar îndrăzni ,
să vadă copacii
răsturnați
cu rădăcinile spre cer ,
mâini întinzându-se
în rotocoale ,
iarba , în
E de neînțeles ,
Dumnezeu stă sus și așteaptă ,
Oamenii
stau jos și așteaptă .
Dumnezeu
își închipuie câte ceva
despre oameni
Oamenii la fel ,
Câte ceva despre Dumnezeu ,
Iar în spațiul
Cum cel mai îndepărtat
punct al meu
este cerul ,
și ochii mei
nu sânt întocmai albaștrii
Atunci ,
închid pleoapele somnoros
și urc în salturi
călcând pieziș aerul ,
când prea încins
când
Cum iarna vine-n fiecare an ,
cum eu pierd fiecare an ,
cum iarna nu îmbătrânește
și eu da ,
m-am gândit atunci ,
că dacă
iarna ar scrie poezii
iar eu aș fi iarnă ,
atunci ,
chiar de m-aș
Cum iarna vine-n fiecare an ,
cum eu pierd fiecare an ,
cum iarna nu îmbătrânește
și eu da ,
m-am gândit atunci ,
că dacă
iarna ar scrie poezii
iar eu aș fi iarnă ,
atunci ,
chiar de m-aș
Ce puțin
se poate striga …
Nu poți striga
până-n ceruri !
Va veni ploaia
și îți va îneca strigătul ,
Va ninge ,
și strigătul se va albi ,
înghețat ,
vara va fi
într-atât de uscat
încât
În fiecare noapte
vine noaptea ;
o lumină neagră
în care poți vedea
timpul trecând
liniștit și alb .
Copacii
drepți , întinși spre cer ,
iar oamenii , întinși , și ei ,
peste vise ,
Când lucrurile
se mișcă în jurul tău ,
când părerile
se mișcă în jurul tău ,
când tu însuți
te miști în jurul tău ,
Și , în definitiv ,
când mișcarea aceasta
te mișcă .
Oameni peste oameni ,
posedându-se , aiurindu-se ,
prieteni cu
Dumnezeul-Înaintea-Oamenilor ,
se strivesc , se iubesc ,
cu ajutorul cuvintelor ,
cu ajutorul mâinilor ,
cu ajutorul lui
Așa cum ploaia s-ar putea să nu vină ,
așa cum moartea s-ar putea să vină ,
așa cum eu tot aștept o audiență în anticamera dumnezeirii ,
tot așa de bine aș putea trage o raită prin magazine
din
Aveam , nu demult , o părere ,
o părere despre toate câte sânt
dar mi-am pierdut , rând pe rând toate drepturile ,
aveam o iubită cândva , mică , zăpăcită ,
dar am pierdut-o și pe ea ,
aveam
Poate ne vom iubi ,
este o asemenea prostie să mă uit in ochii tăi
și să nu mă văd ,
cerul mă-nlănțuie primenindu-mă
de-o ploaie ,
ar fi păcat să nu ne iubim ,
vântul s-ar putea să-mi șuiere
