Poezie
IMPERIAL
2 min lectură·
Mediu
Aveam , nu demult , o părere ,
o părere despre toate câte sânt
dar mi-am pierdut , rând pe rând toate drepturile ,
aveam o iubită cândva , mică , zăpăcită ,
dar am pierdut-o și pe ea ,
aveam gânduri , gânduri voluptoase , mustoase , virgine ,
iată-le acum , bătrâne , uscate , cu pielea tăbăcită , zbârcită
aveam timp , eram timp , eram plin de mine ,
eram plin de toată vânzoleala stupilor omenești ,
bondăream imperial împroșcând a nepăsare ,
nu îmi era îndeajuns nimic : nici Dumnezeu , nici
copilul pe care l-aș fi putut avea , nici măcar patul
în care mă culcam neliniștit după fiecare masă copioasă ,
eram așa cum niciodată n-aș fi fost
dacă aș fi știut că mă nasc ,
Eram când tânăr , când bătrân ,
toate vârstele sălășuiau în mine împăciuitoare
fără bucuria revederii
eram mirat și speriat de cum mă mișc ,
de cum sânt oamenii , de ce pot ei face , de ce pot ei tace
de avorturi , de îmbrățișări
de părul alb ce te poate bituma , ce te poate bifurca
între pământ și cer .
Aveam o iubită cândva , mică , zăpăcită ,
dar am pierdut-o și pe ea .
013.039
0