Marius Andreescu

În tot San Francisco și iarba,
Chiar crește mai deasă ca barba,
Trăsnește din marginea drumului,
Te-mbată miasma parfumului,
Pe stradă te plimbi și nu-ți pasă,
Ajungi fericit, beat, acasă.

Dragă AncuTa
Poate am perceput greșit comentariul tău, (ca pe o critică), dar, îl voi trata astfel, pentru a scoate ceva constructiv din asta.
Înainte să vorbim despre "epigonism, să privim puțin alte lucruri ESENȚIALE: știu singur că nu sunt la nivelul marelui Eminescu, nici măcar la nivelul marilor poeți dar, măcar muncesc mult să respect criterii de bază, să dau tot ce pot, să fac mereu tot mai bine.
Care sunt criteriile de bază într-o poezie? RIMA, RITMUL ȘI MĂSIRA. Personal am o singură poezie din "versuri libere, și pe aceea, am scris-o cu 18-20 de ani în urmă dar, merită publicată și ea. Până și în aceea, am respectat măcar două criterii de bază, rima și ritmul. Pentru a aduce o critică, e necesar să poți găsi înainte, două motive de laudă, apoi, să fi măcar la nivelul celui criticat. Nu vreau să jignesc pe nimeni dar, dacă numești poezie "o mână de cuvinte, aruncate la întâmplare și fară prea multe înțelesuri", fără nici o rimă macar, chiar nu ai nici o calitate din care să-mi aduci mie vreo critică.
Poate, voi scrie un text în care să tratez în detaliu lucrurile pe care le-am spus acum dar, până atunci...

În primul rând, mulțumesc Emilian!
Dragă Ancuța, înainte să mă critici pentru această poezie, ar trebui să le citești pe toate celelalte pe care le-am scris. Nu am creat-o din răutate, ci, pentru învățătură. Dacă nu poți vedea decât "misoginism" în ideea de bază, chiar nu ești în măsură să aduci vre o critică.
NU ACCEPT CRITICI LA ACEASTĂ POEZIE DIN PARTEA FEMEILOR, CU ATÂT MAI PUȚIN DIN PARTEA FEMINISTELOR.

- Scoate-o și mă lasă acuma să sorb
Din tine sămânța, pân' la ultim strop!
- Universul însuși mi te-a scos în cale,
Vreau să ma-nfrupt și eu, din icrele tale!

Chiar ești minunată, ești atât de bună,
Aș face doar asta înc-o săptămână!
Astfel, stăm acuma noi doi braț în braț,
Privindu-ne-ntr-una și cu mult nesaț.

-În sfârșit, se-ntâmplă ce-mi doream de mult...
-Păi, de ce vecine-ai așteptat atât?
Haide și mai toarnă iute un pahar,
Că simt cum m-apucă chefu-acuma iar...

Scrii foarte frumos, chiar ritmul pe care l-ai ales e impresionant. Ai muncit ceva la poezia asta. aș sugera să completezi un pic măsura. Ca idee, poți începe prima strofă cu "iar" sau... găsești tu ceva.
Și revenind ca după o tornadă,
Își intra toamna-n drepyuri pe deplin,
Iar la lumina unui bec de stradă,
Se plînge sub acant un manechin.
Vezi că iese măsura iar ritmul se păstrează. Poți folosi ce am scris ca fiind de la tine, iar dacă vrei retrag comentariul, nu știu dacă-l poți șterge tu. Oricum, e aproape perfectă, chiar dacă o lași așa. felicitări.

Chiar frumos! Ai muncit un pic la ea...

Mulțumesc Stoica Dan pentru comentariu și critică. Înseamnă că cineva mi-a citit cu atenție poezia. Voi ține cont de ceeace mi-ai spus și din nou, mulțumesc!