Poezie
Un fel de chemare
2 min lectură·
Mediu
De când te-am întâlnit odat'
Și un surâs mi-ai dăruit,
Și inima mi-ai cucerit
Și mintea tu mi-ai fermecat.
Cândva, spre tine-am încercat
Să fac un pas, să-ți răsplătesc
Acel surâs, să-ți dăruiesc
Tot cerul nopții înstelat.
Tot universul, pentr-o clipă
Să ți-l asez cu drag în mană
Și, infinitul, împreună
Sa-l agățăm de o aripă...
Tu, te-ai temut și ai fugit
Că "rost nu ar avea" mi-ai spus
Și, astfel, dintre noi s-au dus
Și univers și infinit.
Iubirea însăși, cand ia fință,
Precum e ploaia cea de vară,
Deodat' în suflet ne coboară
Și ne îmbată de dorință.
Ca soarele de dimineață
Cu-a lui lumină ce se cerne
Și-ncet pe inimi ni s-așterne.
Ș-atât de simplă-i, nu se-nvață.
Oricine știe a iubi
Dar noi, ne temem în neștire.
De ce fugim noi de iubire?
N-am vrea sa fim ca doi copii
Trăind din plin a' ei minuni?
Nu-ntruna, făr' a ne da seama,
S-o întinăm mereu cu teama
Ș-un munte de desertăciuni.
Făi deci un pas, nu da-nnapoi,
Vezi răsăritul, nu apusul!
Să nu ne dăruim opusul:
Eu dragoste iar tu, război.
E lupta cea mai dureroasă.
De-o pierd, o pierdem amândoi.
Las' să-nflorească ploaia-n noi
Și lupta, s-o caștig ma lasă!
Nimic nu e doar o-ntâmplare
Și, orice clipă are-un rost.
La fel o alta, n-a mai fost.
Ce-aduce-această clipă oare?
Ce pierzi de guști măcar un pic
Din vraja ce s-a-nfiripat?
Hai, vezi ce ai de câștigat,
Nu vinde șansa pe nimic!
Ci, vino și ne-om înfrupta
Din flacăra ce s-a aprins
Și-n oceanul necuprins
Al dragostei, ne-om afunda!
Să fim ca unul amândoi,
Eternitatea s-o-mpărtim
Și ploi și sori să făurim,
Într-o poveste despre noi.
022059
0
Naivitatea in sine nu e o problema, dar toate astea amestecate rapesc esenta.