Poezie
Icoană
1 min lectură·
Mediu
Nu știu ce am azi:
Tu în brațe-mi cazi,
Dar mie îmi vine
Să mă închin la tine
Ca la o icoană
Diafană
A unei zeițe sfinte,
Ce nu vrea să fie cuminte.
Cu teamă parcă, m-apropii
Să-ți sărut ochii
Blânzi și senini, uneori triști,
Să-ți mulțumesc că exiști.
Ca unei icoane, cu credință,
Vreau să-ți întorc recunoștință
Că alături îmi stai,
Și-mi dăruiești tot ce ai.
Parcă trăiesc o minune
iar mintea îmi spune
Că poate-astă clipă nu e reală,
Așez deci cu sfială
O sărutare
Tremurătoare
Pe buzele tale îmbătătoare
Fermecătoare
Ca două petale de flori
Ce-m dau când le-ating fiori.
Nu știu ce am azi,
Tu-n brațe îmi cazi
Eu parcă mă tem să m-aprind
Să-ți cuprind
Trupul gingaș
De demon pătimaș,
Mă tem parcă să-l strâng,
Cumva să nu-l frâng.
00692
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marius Andreescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Marius Andreescu. “Icoană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-andreescu/poezie/14187842/icoanaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.