Poezie
Testament
testament după moarte...
2 min lectură·
Mediu
TESTAMENT
Vreau să mor, să uit de chin și jale,
Să mă scurg ca zăpada primăvara în vale,
În urma mea, poteca să se piardă,
Iar trupul, vântului să-i fie dat, după ce-o să ardă.
Nu voi să las dușmanilor nimic, nimic,
Din ființa mea, ce le-a fost proștilor un om prea mic,
Nu voi, păcat, să fiu pe-a orbilor retină,
Să rămân, să vadă, după…prăpăstioasa tină.
Voi stâlpilor ce m-ați ținut spre sus,
Rămâneți puri ca lacrima, căci eu v-am uns…
Și să nu mă plângeți, să nu mă chemați,
Căci eu sunt în vânt și-n flori, în lacrimă, în nori și-n nechemați.
Vă văd pe toți, cum mă purtați,
În edenul spre care voi și voi doar vă uitați:
Îți văd o lacrimă, o lacrimă închipuitoare,
Ea, ea-i lacrima mea, o recunosc pe ochii lor și doare.
Și doare despărțirea dintre noi,
Dar chinul e prea mare să fiu între voi,
Sunt poate laș sau poate prea...și prea…,
Dar acum și moartea este un chin și-o jale,
Căci mă întreb: oare ne vom mai revedea?
Și iar mă-ntreb, răspunsu-l caut și iar e totul jale.
Și
Rămâneți puri ca lacrima, căci vă iubește mortul…
Și să nu mă plângeți, să nu mă chemați,
Căci eu sunt în vânt și-n flori, în lacrimă, în nori și-n nechemați.
043.243
0
Sfatul doi: citeste-le cu voce tare si vezi daca suna bine fara eforturi.
Apoi, scrie-le pe poezie.ro